La dolce vita di Fellini [VIDEO]
După ce a traversat întreg iadul, fiecare om are dreptul la fericire, spune personajul principal din Nopţile Cabiriei, film regizat de Federico Fellini. Viaţa Cabiriei este un lung şir de dat cu capul în pragul de sus. Pierde tot ce are, însă nu îşi pierde zîmbetul.
Articol editat de Carmen Sas, 20 ianuarie 2016, 12:18 / actualizat: 20 ianuarie 2016, 21:11
Iar meritul unui mare regizor este faptul că reuşeste să transpună pe ecran complexitatea vieţii: Federico Fellini, născut în 20 ianuarie 1920.
Dacă ajungeţi vreodată în Rimini, mergeţi neapărat pe urmele lui Fellini. Există inclusiv tururi ale oraşului pe bicicletă pentru a-l omagia pe marele cineast născut aici. Se numesc Amarcord Rimini Bike Tour, după numele unuia dintre filmele sale. În dialectul din provincia Emilia Romagna, Amarcord înseamnă îmi amintesc.
Şi într-adevăr, ca cinefil, nu ai cum să nu îţi aminteşti de filmele sale. Şi-a pus amprenta definitiv asupra cinematografiei, şi mulţi dintre marii regizori se revendică de la el: Woody Allen, David Lynch, Pedro Almodovar sau Terry Gilliam au mărturisit că au fost influentaţi de el. În lista cu cele 10 filme preferate ale lui Stanley Kubrick pe primul loc în top se află I vitelloni.
Fellini a început să scrie şi să joace în scheciuri comice şi în emisiuni de radio. O vreme şi-a cîştigat existenţa făcînd caricaturi. În 50 de ani de carieră, a primit patru premii Oscar. Se ştie că Fellini lucra fără un scenariu fix, dar în toate dintre filmele sale regăsim aceleaşi teme care l-au obsedat. Visarea, memoria, fantezia şi dorinţa, redate în imagini halucinante care merg uneori spre bizar. O altă temă pe care o regăsim în mai toate producţiile sale este pasiunea lui Fellini pentru circ şi spectacolul de vaudevil. Cît despre actorii cu care a colaborat la loc de cinste este Giulieta Masina, actriţa lui fetiş care i-a fost şi parteneră de viaţă. Marcello Mastroiani, Alberto Sordi, Anthony Quinn sunt alte nume mari cu care a lucrat Fellini.
La dolce vita, La strada, I vitelloni, Otto e mezzo, Le notti di Cabiria sînt obligatoriu de văzut şi nu ştii să spui care dintre ele este mai demn de atenţie. Mă opresc totuşi la filmul în care Fellini spunea că s-a regăsit cel mai mult 8 ½, din 1963, o referire la numărul de filme făcute pînă atunci. A fost şi preferatul lui Martin Scorsese. Trebuia să se numească La Bella confusione, şi la fel cum vorbim despre două titluri pentru acest film, au existat şi două finaluri. O altă curiozitate este că, în Otto e mezzo, Claudiei Cardinale i s-a permis pentru prima dată să îşi folosească vocea. E cunoscut faptul că în epocă, actorii trăgeau mai întîi scenele fără sonor, iar vocea era dublată ulterior. Pînă atunci s-a considerat că vocea Claudiei Cardinale era prea răguşită şi cu un accent tunisian prea pronunţat. Şi dacă am vorbit despre sunet, mai trebuie spus că filmele lui Fellini sînt o încântare nu doar pentru ochi şi minte, ci şi pentru urechi. Asta graţie muzicii fabuloase compusă de Nino Rota.
Anca Mureşan Bota
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.
