Boboteaza, vârful de lance al iernii

Articol editat de , 5 ianuarie 2016, 15:24 / actualizat: 7 ianuarie 2016, 11:11

Credinţe şi tradiţii de Bobotează, evocate de etnologul Ioan Toşa, de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.

Boboteaza e considerată „vârful de lance” al iernii: cum era vremea în ziua de Bobotează, se credea că aşa va fi şi timpul în restul iernii. Şi în ziua de astăzi se mai vorbeşte despre „gerul Bobotezii”.

Boboteaza (6 ianuarie) e ultima sărbătoare din ciclul sărbătorilor Crăciunului, când se sfinţeau toate apele. Apele din răuri şi fântâni se considerau „curate” până când femeile spălau prima data rufe sau le foloseau apa.

Înainte de Bobotează, şi în trecut, şi în prezent, preotul umbla cu crucea pe la case, să le sfinţească. Umblatul cu crucea pe la case făcea din preot persoana cea mai importantă din cadrul comunităţii săteşti, el cunoscând situaţia fiecărui membru al acesteia.

Fuiorul popii, un obicei mai ales din Moldova, dar şi din Transilvania. Atunci când preotul umbla cu crucea, primea un fuior de la fiecare casă. „Fuiorul popii” era ales de către femeie dintre cele mai frumoase fuioare ale ei, cu credinţa că, peste vară, cânepa se va face mai frumoasă şi fuioarele următoare vor fi mai bune decât cel dat preotului.

Obiceiurile s-au schimbat: au început să se modernizeze după desfiinţarea iobăgiei, s-au modernizat şi mai mult după primul război mondial, iar după revoluţia din 1989 s-au demonetizat complet, afirmă etnologul Ioan Toşa. În foarte puţine sate se mai colindă de Crăciun. La oraş, dacă înainte de 1989 se auzeau colinde aproape la fiecare apartament de bloc, acum e tăcere, remarcă etnologul, în urma observaţiilor personale.

Un obicei care s-a păstrat şi în zilele noastre e cel de sfinţire a apei la Bobotează. Apa sfinţită se punea peste toate lucrurile din gospodărie, începând cu fântâna. Unii o foloseau – şi o folosesc – ca medicament, considerând că are proprietăţi miraculoase. Apa sfinţită la Bobotează nu se „strică”, rămâne la fel de curată şi bună tot anul.

În noaptea de Bobotează, la fel ca de Crăciun, se credea că se deschide cerul. Oamenii curaţi la suflet pot vedea cerul deschis şi pot cere orice de la Dumnezeu, iar ceea ce cer li se va împlini.

Ioana Bindea