Trista lecţie a primăriei pentru elevii de la Liceul Eminescu
Se încheie anul calendaristic şi elevii de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca învaţă în continuare în spaţii improvizate. La sediul şcolii a început un proces de modernizare, care bate pasul pe loc.
Articol editat de , 14 decembrie 2015, 15:38
Douăzeci şi una de clase (de la a V-a până la a XII-a) sunt discocate, de la începutul anului şcolar, într-un cămin vechi, aparţinând Colegiului Tehnic Anghel Saligny.
E greu, îmi spune o elevă, nu ai loc nici să ieşi la tablă. În sala de clasă, o măsuţă care ar trebui să fie catedra profesorului e înghesuită într-un colţ, pentru că în faţa elevilor nu ar încăpea.
Directoarea şcolii, profesor Simona Dobrescu, a obosit să mai facă adrese şi să dea declaraţii care nu au avut niciun efect. Mă îndrumă spre sala profesorală, un alt spaţiu înghesuit, să vorbesc cu colegii ei.
“A învăţa în săli atât de mici nu e simplu nici pentru noi, nici pentru elevi. Urmările se văd, copiii sunt mai frustraţi, simt nevoia ca în pauze să iasă un pic la aer, nu au suficient spaţiu pentru a se desfăşura. Nu mai vorbim despre dificultatea reală de a folosi mijloace de învăţământ moderne: nu este spaţiu pentru montarea unui videoproiector, este dificil pentru cei care trebuie să folosească hărţi, pentru că nu se poate vedea la hartă din orice unghi al clasei… Ne descurcăm cum putem. Dar, din păcate, este, pentru noi, un mare pas înapoi, în ceea ce priveşte folosirea metodelor moderne şi a mijloacelor moderne. Sperăm ca primăria să se ţină de cuvânt. Sperăm să ajungă într-adevăr, aşa cum spune managementul proiectului în care e cuprinsă şcoala, una dintre cele mai moderne şi mai frumoase şcoli din oraş. Dar într-un timp cât mai scurt. Asta ne dorim, să ne întoarcem acolo.” (Gabriela Favu, profesor de religie, Liceul Mihai Eminescu)
Proiectul prevede extinderea şi reabilitarea şcolii, construirea unei săli de sport, dotarea cu calculatoare şi aparatură didactică. La sediul şcolii am găsit astăzi un paznic, un câine şi nici urmă de muncitori.
Niculina Bodocan, profesor de geografie, numeşte întrega situaţie “cea mai tristă lecţie pe care elevii noştri o primesc de la autorităţi.”
“Este ceva în neregulă. Prima dată ni s-a anunţat că acest proiect se va rezilia şi că se va schimba constructorul, iar după aceea ni s-a anunţat că situaţia rămâne la fel. Ni s-a anunţat, de asemenea, cu cea mai relaxată atitudine, că banii europeni [pentru reabilitarea şcolii – n.r.] s-au pierdut. Mă întreb de ce noi trebuie să asistăm – şi să îi lăsăm şi pe copiii noştri să asiste – la această lecţie pe care le-o dau autorităţile, în care se tolerează orice şi nu se ia nicio atitudine. Nu sunt de acord să fiu anunţată cu relaxare că acest proiect se va face din fondurile primăriei, pentru că aceasta înseamnă că eu, ca şi contribuabil, trebuie să accept că primăria nu şi-a făcut treaba, că fondurile europene nu s-au folosit decât în proporţie de 0.8 la suta, după cum am fost anunţaţi, şi că acum noi suntem cei care vom accepta să se folosească fondurile noastre [ale municipalităţii – n.r.], când ele ar putea să fie folosite pentru altceva, pentru oraşul nostru.” (Niculina Bodocan, profesor de geografie, Liceul Mihai Eminescu)
Să recapitulăm.
Firmele de construcţii nu s-au ţinut de cuvânt.
Proiectul a fost greşit.
Primăria nu i-a tras la răspundere pe cei vinovaţi.
Oalele sparte vor fi plătite de toţi clujenii.
Cei care suferă sunt elevii şi profesorii de la Liceul Mihai Eminescu, beneficiari – nu se ştie când – ai uneia dintre cele mai moderne şi mai frumoase şcoli din oraş.
Text/foto: Ioana Bindea
