Uz şi abuz de alcool în România

„Între uz şi abuz de alcool în România” este titlul unei lucrări ştiinţifice de doctorat, care a fost lansată de curând la Centrul de Studii Transilvane, din cadrul Filialei Cluj a Academiei Române. Faptul că apartenenţa României la spaţiul general european s-a manifestat şi în domeniul consumului de băuturi alcoolice e una dintre concluziile autoarei. Oana Tămaş şi-a desfăşurat cercetarea sub egida Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai.

Articol editat de , 9 decembrie 2015, 13:07

Stimulent sau toxic, aliment sau cale spre autodistrugere, băuturile alcoolice au jucat şi joacă un rol important în viaţa comunităţilor umane de pe tot cuprinsul Europei, şi nu numai. Oana Tămaş a cercetat cum s-au manifestat aceste aspecte în Ţările Române, în perioada sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutului secolului XX.
Extrase din interviul cu autoarea.

„România nu era o insulă a alcoolismului într-o Europă a abstinenţei. Era o piesă de puzzle într-o Europă care consuma şi producea foarte mult alcool la sfârşitul secolului XIX.”

„Producerea alcoolului, sau ceea ce numim alcoolism este dată de o modernizare a societăţii româneşti. Până după 1870 nu se prea vorbea despre ce influenţă are alcoolul într-o societate. Abia după 1870 [politicienii, societatea- n.r.] au început să înţeleagă că alcoolul chiar face ravagii în România şi să vadă consumul de alcool ca pe o problemă.”

„În 1878 a fost dată prima Lege Sanitară, în care alcoolul era văzut ca un motiv al sărăciei în România.”

Alcoolul, factor electoral şi politic.

Lucrarea evocă una din cauzele Răscoalei din 1907: creşterea majoră a consumului de alcool la sate.

„Poate nu ne-am gândit până acum, că alcoolul – da, asta este! – poate fi folosit ca un factor electoral, mai ales în zona rurală, şi ştim că şi astăzi se foloseşte aşa.”

„A fost o perioadă în care s-a promovat consumul unui anumit tipă de băuturi alcoolice, de exemplu berea. Politicienii care încercau să dea nişte legi pentru a promova consumul de bere aveau interese.”

„A existat o perioadă de vreo cinci ani, care m-a pus pe gânduri: de ce se promova foarte mult consumul de ţuică? Erau nişte politicieni care spuneau, da, trebuie să se consume ţuică, e foarte bună, e sănătoasă şi aşa mai departe. Până când am căutat cine sunt acei politicieni şi am văzut că erau cei mai mari producători de ţuică din România!”

Vi se pare ceva cunoscut? În decembrie 2015, Legea anti-fumat e scoasă de pe ordinea de zi a Camera Deputaţilor, din cauza intereselor unor parlamentari şi lobby-ului companiilor de profil, în dispreţul ONG-urilor, al comunităţii ştiinţifice medicale şi al milioanelor de români care îşi doresc o viaţă curată.

În privinţa alcoolului, Oana Tămaş remarcă faptul că, în zilele noastre, a crescut foarte mult numărul tinerilor care consumă alcool, în timp ce vârsta de la care el se consumă a scăzut.

„Media e undeva la 15 ani, ceea ce cred că e o problemă. Trebuie să ne uităm în trecut, ce măsuri s-au luat, pentru că au existat nişte măsuri de prevenţie a consumului de alcool în rândul copiilor şi al tinerilor. Ar trebui să avem nişte politici publice mult mai hotărâte în această direcţie”, conchide cercetătoarea.

Mult mai mult decât simplul consum, alcoolul a însemnat – şi înseamnă – de la economie, comerţ, agricultură, la politică, la medicină chiar, până la socializare. E concluzia Oanei Tămaş, care, mai mult decât o teză de doctorat, spune că a scris această lucrare cu dorinţa de a fi citită de un public cât mai larg.

Cartea „Între uz şi abuz de alcool în România” (ACADEMIA ROMÂNĂ, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015) poate fi găsită la Librăria UBB, pe strada Napoca nr.11.

Ioana Bindea