Cât sunt de afectați copiii când părinții muncesc în străinătate
În România 350.000 de copii au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate.
Articol editat de cristina.rusu, 30 octombrie 2015, 06:00
Instabilitatea socio-economică din țară şi tranziţia i-a determinat pe mulţi dintre părinți să plece pentru a-şi putea întreţine familia.
Câştigurile obţinute sunt importante atât pentru familie cât şi pentru economia românească, însă această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite.
După plecare unuia dintre părinți sau a ambilor la muncă în străinătate, pe fondul unei privări afective şi a lipsei de supraveghere din partea părintelui, copiii se confruntă uneori cu o serie de probleme atât în comunitate, în grupul de prieteni cât și în mediul şcolar.
Cum se resimt efectele plecării părinţilor asupra copiilor am aflat de la profesoara Diana Buruian:
A doua zi după ce pleacă părintele în străinătate, copilul este mult mai obosit, cu ochii roșii știu că a plâns, dar există și cazuri, în care copilul se închide extrem de tare în suflețelul lui și nu se exteriorizează față de mine, nici față de părinți. Are nevoie de câteva zile să poată vorbi despre durerea lui. Ca nivel de pregătire, după plecarea părintelui, apare întotdeauna o cădere și automat găsește la mine înțelegerea necesară să treacă peste această perioadă și prin faptul că efectul este și asupra învățăturii să nu-l depunctez din start pe copil că a plecat părintele. Copilul nu e de vină, nu-l depunctez pentru suferința pe care o are, mi se pare o pedeapsă în plus pentru copil. (Diana Buruian)
Credeți că aceste efecte vor avea repercursiuni pe mai departe în evoluția lui ca individ?
În mod sigur vor rămâne marcați pentru toată viața. Mi-ar plăcea să cred că acești copii crescuți singuri sau parțial singuri, vor ajunge în timp la maturitatea care să le permită autoeducația, autocontrolul și ca tot prin ce au trecut ei, să nu se răsfrângă mai târziu asupra viitorului lor ca individ și asupra viitorului ca părinți. Sper să învețe ceva din treaba asta. (Diana Buruian)
3 mogâldețe cu ochi mirați mă priveau și așteptau cu nerăbdare să afle ce îi voi întreba:
Cu cine ai rămas tu acasă?
Cu mama.
Ce face tata? Unde e plecat?
În Germania.
Cum e tata?
Bun. Îmi aduce bunătăți de tot felul.
Cum e fără tata acasă?
Greu. Am un frățior, trebuie să am grijă de el. Îl culc și îi dau de mâncare.
Tata unde e plecat?
În Italia. Nu știu ce muncește acolo.
Tu ai vrea să fii ca tata?
Da, că este deștept. Tatăl meu este plecat pe TIR, nu știu în ce țară este și vine de Crăciun. Este foarte greu fără tata, când vine acasă este bucuros că ne vede pe noi și e obosit și doarme. Nu plâng după ce pleacă suntem puțin supărați, pentru că el pleacă și se întoarce peste câteva săptămâni, poate.
Cum am putea să-l facem noi pe tata să stea acasă?
Nicicum, că el trebuie să plece.
Ce impact a avut plecarea tatălui asupra copiilor? Resimt acest lucru?
Da, în special cel mare. Nu-l poți înlocui pe tata. E foarte important să fie amândoi părinții, ei se simt abandonați, cazi așa într-o melancolie și în momentul acela știu că foarte rar spune ce are, dar știu că este plecarea tatălui care îl afectează. Nu reușim să compensăm, am încercat cu jucării, am încercat orice, nu compensează. (părinte)
V-ați gândit la o soluție?
Da, întoarcerea tatălui. Se va realiza la sfârșitul anului.
Ați fost și dumneavoastră plecată?
Da, foarte mulți ani.
Ați mai alege să plecați?
În momentul de față, nu. Am plecat din cauza situației financiare.
Nevoia de mai mult, de mai bine, de mai…altfel este cea care face ca, în fiecare an, mii de românii să-şi părăsească ţara de origine pentru a încerca să găsească un loc mai bun, un trai mai bun „ca să lase ceva în urmă”, uitând că tot ceea ce lasă în urmă sunt copiii.
Rodica Tulbure
Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.
