Mănăstirea Nicula
Mănăstirea de la Nicula îşi începe istoria cu prezenţa legendară, în zonă, în secolul al 14-lea, a unui pustnic, Nicolae.
Articol editat de , 14 august 2015, 06:00 / actualizat: 14 august 2015, 8:25
De la numele său s-a tras numele pădurii, al satului şi al mănăstirii.
O sihăstrie cu bisericuţă de lemn e menţionată prima dată în anul 1552. La începutul secolului al 17-lea, funcţiona aici un atelier de pictură şi o şcoală pentru pruncii din satele dimprejur. Biserica de lemn a ars într-un incendiu, împreună cu satul. De la sfârşitul secolului al 17-lea, istoria mănăstirii se împleteşte cu cea a icoanei făcătoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului cu pruncul a fost pictată, în anul 1681, de preotul otodox Luca din Iclod. A fost cumpărata de la popa Luca pentru zece funţi de miere de albine şi doi caşi de brânză de ţaranul Ioan Cupşe, care a dăruit-o bisericii Nicula. În anul 1699, prima minune, cea a lăcrimării icoanei, e consemnată de ofiţeri austrieci din regimentul de la Gherla. Se spune că femeile din sat ştergeau cu năframa lacrimile Maicii Domnului, care nu înceta să plângă.
Groful Kornis a hotărât să ducă icoana în castelul său din Benediug – astăzi satul Mănăstirea– ca să o ferească de pângărire sau distrugere. Sătenii au ameninţat cu răzvrătirea, dacă nu li se restituie icoana. De la Viena, împăratul însuşi a poruncit ca icoana făcătoare de minuni să nu rămână nici la grof, nici în biserica parohială din Nicula, ci să se aşeze separat, într-o biserică în care orice credincios, indiferent de lege, să i se poată închina.
Hotărârea împăratului a plăcut ambelor părţi. Soţia contelui Kornis, care, prin rugăciuni la Maica Domnului, a dobândit darul de a i se naşte un fecior, a stăruit pe lânga soţul ei să ridice o mănăstire. Astfel că lăcaşul s-a înălţat prin contribuţia familiei –romano-catolice– a contelui, şi cea a sătenilor ortodocşi din Nicula. Imediat după unirea religioasă cu Biserica Romei, mănăstirea a devenit greco-catolică. A funcţionat aşa timp de două secole si jumătate, până în anul 1948, când a revenit ortodocşilor.
De icoana făcătoare de minuni se leagă înfiinţarea şcolii de pictură pe sticlă de la Nicula – primul centru din Transilvania. Muzeul mănăstirii adăposteşte o valoroasă colecţie de icoane şi obiecte etnografice. Cărţi vechi şi exemplare rare se găsesc în biblioteca de la Nicula. Un aşezământ rectitorit, în anul 2001, de arhipeiscopul Bartolomeu Anania.
Cel mai preţios odor rămâne Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni.
Minuni consemnate în scris, sau povestite de cei care le-au trăit. Mulţi dintre ei revin la mănăstire, cu ocazia celui mai mare pelerinaj din Transilvania: în 15 august, de Adormirea Maicii Domnului.
Ioana Bindea
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI
