Traseu de biciclist prin Cluj Napoca, cu Andrei Huţanu [GALERIE FOTO]
Radio Cluj a propus un demers jurnalistic inedit: un experiment în urma căruia să găsim răspunsul la întrebarea : Este Clujul un oraș prietenos pentru bicicliști?
Articol editat de Carmen Sas, 11 iunie 2015, 12:11 / actualizat: 11 iunie 2015, 18:36
Traseul urmat a fost: Casa Radio- str. Donath- str. Eremia Grigorescu- Parcul Central Simion Bărnuțiu- Pța. Muzeului- zona pietonală- Pța. Unirii- Bd. Eroilor- Calea Dorobanților- giratoriul mare din Cart. Mărăști.
Retur: Bdul. 21 Decembrie 1989- str. Memorandumului- Calea Moților- Calea Mănăștur- Calea Florești- Varianta Mănăștur- Grigorescu- str. Mirăslău- Casa Radio.
De la Radio Cluj la Hotel Premier, pista de biciclete e doar o parcare marcată altfel….
În mod surprinzător, astăzi a rămas aproape o bandă liberă pe pistă, așa că nu a trebuit să intru pe contra-sens pe stradă ca să-mi continui drumul.
La trecerea de pietoni m-am dat jos de pe bicicletă (chiar dacă pista e marcată în continuare pe asfalt) și am așteptat, cuminte, să treacă mașinile ale căror șoferi nu aveau nicio intenție de a opri.
Aici începe pista de biciclete adevărată. Dar cum, oare, să ajung pe ea?
În sfârşit!
De această dată nu sunt pietoni care să se plimbe pe pista de biciclete….. Probabil nu e ora potrivită pentru ei sau e prea cald. Oricum, nu ar fi avut alternativă…
La Tăietura Turcului, pista se termină brusc. Să merg mai departe pe stradă sau pe trotuar?
Am ales să merg pe trotuar. Strada e mult prea nesigură pentru un biciclist…
După strada Enescu, pista de biciclete reapare….din neant.
Pe strada Eremia Grigorescu totul e ok din punct de vedere „ciclistic”. Cu mici excepţii:
La Napoca, pista de biciclete se termină la fel de brusc. De această dată aleg să continuu pe stradă.
Parcul Simion Bărnuţiu. Frumos!
La ieșirea din parc, la Opera Maghiară, din nou în dilemă: nu este pistă de biciclete pe niciuna dintre străzile de aici. Aleg Emil Isac, vreau să ajung cât mai repede în Piața Muzeului, în zona pietonală.
Pe pietonală e frumos…. Dar devine prea aglomerat pentru a putea continua pe bicicletă.
Din nou la semafor, în calitate de pieton.
Piaţa Unirii. Ok.
Pe B-dul Eroilor începe, de nicăieri, o pistă de biciclete. Nu vine de pe niciuna din străzile adiacente. Dar e frumoasă şi funcţională. Cam îngustă, totuşi…
La capătul Bulevardului Eroilor, la Teatrul Naţional, am crezut că se termină…..
Dar m-am înşelat. Continuă pe lângă staţia de taxiuri şi apoi pe Calea Dorobanţilor. Roşie şi frumoasă!
Mă rog! Mai sunt şi puncte negative.
Când să clatin din cap a mirată apreciere, frumoasa pistă de biciclete dispare din nou la colţ cu str. Petofi Sandor….
…pentru a reapărea absolut inexplicabil 150 de metri mai încolo.
Ce să mai zic? Jos pălăria!
Dar cam atât a fost…..înainte de Biblioteca Judeţeană mă bucur că am bicicletă de munte…. Iar Pista, ia-o de unde nu-i!
Acesta este un trotuar pe care ar trebui sa-l împart cu pietonii. Noroc că e cald afară şi nu prea e lume…
Căldură mare, Moncher!
Mărăşti. Oare nu ar fi încăput şi o pistă pentru biciclete?
Am căutat şi pe trotuarul opus. Dar nu e!
Nici aici…Deşi trotuarul nu e vechi!
Uau!
Dar până aici!
Nu înţeleg ce ar trebui să facă un biciclist aici….
M-am prins! Se traversează pe trecerea de pietoni de care tocmai am trecut. Apoi, pista continuă pe trotuarul opus.
Până în Piaţa Unirii, unde coteşte spre stânga. Dacă vrei să continui spre vest, nicio şansă.
Din nou pe stradă.
Până la ieşirea din oraș nu mai este nicio pistă de biciclete.
Pe Varianta Mănăştur- Grigorescu, întâlnesc din nou o pistă de biciclete. Dublă, nouă, frumoasă.
Trebuie să văd de unde vine, aşa că o iau în direcţie opusă, spre deal.
Păcat de efort….În zona Colina, pista dispare pur și simplu așa cum ne-am obișnuit deja.
La întoarcere, altă surpriză: conform indicatorului, aceasta este pista de biciclete. Dar, de fapt, este trotuarul folosit de pietoni, singura cale pe care pot circula pe jos oamenii de aici.
Reîntâlnesc, apoi, pista nouă și frumoasă care, la un moment dat, se desparte în două, câte un sens pe fiecare parte a străzii. Nu mi-e clar cum se traverseaza aici, dar la vitezele cu care se circulă în zonă, ar fi sinucidere curată să traversezi pe bicicletă.
La intrarea în Cartierul Grigorescu, pe B-dul 1 Decembrie 1918, pista de biciclete dispare din nou. O cotesc la stânga, pe strada Mirăslau, să ajung din nou la Casa Radio.
Lângă gardul instituției în care îmi petrec o bună parte din viață, cu cine credeți că mă reîntâlnesc? Ați ghicit: cu noua și nestatornica mea prietenă, pista de bicicletă!
Concluzie:
Este Clujul un oraș prietenos pentru bicicliști?
Răspunsul este NU!
În primul rând nu avem infrastructură. Marea majoritate a străzilor nu are amenajate piste de biciclete. Cele care sunt nu comunică între ele, nu duc nicăieri și nu-ți permit nici să străbați orașul, nici să ajungi într-un punct anume.
În plus, sunt înguste și, uneori, nesigure. Pe varianta Grigorescu – Mănăștur, urcând pe pista amenajată pe contra-sens, am avut un acut sentiment de nesiguranță.
În al doilea rând, cei care nu folosesc bicicleta nu sunt pregătiți să o accepte. În ciuda unei civilizații crescute în trafic, sunt mulți șoferi care parchează pe pistele de bicicletă.
Alții nu cedează prioritate bicicliștilor. Și niciunul dintre cei care m-au depășit astăzi, nu a păstrat distanța de 1,5 metri între noi, așa încât nu am fost în siguranță nicio clipă atunci când am pedalat pe stradă, pe carosabil.
Unii sunt de-a dreptul intoleranți, prezența biciclistului îi deranjează vizibil, claxonează și chiar te forțează să ieși de pe carosabil, cu riscul de a te accidenta. Campionii acestor gesturi au fost astăzi șoferii de troleibuz. În plus, se conduce foarte repede în orașul ăsta!
Nici pietonii nu sunt pregătiți să ne accepte. Nu respectă marcajul pistelor de bicicletă amenajate pe trotuare și circulă degajat pe ele, obligând bicicliștii să frâneze, ba chiar să găsească rute alternative.
În al treilea rând, orașul este murdar și poluat.
La finalul călătoriei tricoul îmi era plin de praf. Am înghițit noxele a sute de mașini și am avut parte și de mirosul deșeurilor menajere vărsate pe stradă de cei care le-au ridicat.
Trotuarele au suprafața degradată în foarte multe cazuri, carosabilul la fel, așa că plimbarea devine de multe ori un chin.
Dar cred cu tărie în continuare că bicicleta reprezintă o alternativă și un mijloc de deplasare mai rapid decât mașina în aglomerația urbană, mai plăcut și, mai ales, nepoluant
Andrei Huțanu
Nu uitaţi, Radio Cluj poate fi ascultat şi on line, AICI.
