„Ruga de veci”- autor, I.D.Todea – în ediție bilingvă
A ieșit de sub tipar ediția bilingvă a volumui de poezii „Ruga de veci”, autor, Ioan Dorel Todea.
Articol editat de , 19 mai 2015, 09:41 / actualizat: 27 februarie 2017, 11:14
Ioan Dorel Todea ne oferă un volum de poezii extrase din existenţa şi viaţa sa pe care o transfigurează în diverse forme ce combină fapte şi gânduri transpuse într-un registru liric şi cuvinte simple. Noua ediţie a acestei lucrări este bilingvă: română-franceză. În pofida dificultăţii ce o reprezintă orice traducere într-o altă limbă, textele se deschid unui public francofon. Aceasta carte se impune de asemeni printr-o foarte frumoasă ilustrare a pictorului Daniel Romeo Todea care sublimează textul prin forme şi culori în relaţie cu muzica cuvintelor.
“Prin Ruga de veci, autorul îşi deconspiră gândurile tainice, lupta fiinţei pentru descătuşarea de orice forme ale prozaicului condiţiei umane. Cufundată într-o stare de profundă meditaţie, conştiinţa poetică se atomizează în voci multiple, surprinse în ipostazele unor căutători ai acelor formule existenţiale care să le permită cunoaşterea experienţei superioare. Prin proiecţia spaţiului liricităţii spre profunzimile misterului creat de Transcendenţă, poezia lui Dorel Todea se apropie de retorica „poetului luminii”. Perspectiva expresionistă a viziunii sale izvorăşte dintr-o fiinţă dornică de a se contopi cu răspunsurile la marile şi gravele interogaţii ale omenirii. Pentru a desluşi aceste întrebări, autorul recurge la numeroase atitudini, pornind de la sinceritate şi ajungând până la iconoclastism, în faţa destinului propriu. În acest plan al căutărilor, Binele şi Răul fac parte din sfera cunoaşterii pe care conştiinţa poetică o supune reflecţiei. Cele două sensibilităţi apar atât în aventura spirituală a lui, cât şi în comportamentul, de multe ori nestatornic şi duplicitar, al ei. Asemenea lui Blaga, Dorel Todea se raportează la spaţiul cunoaşterii prin filtrul Erosului. De aceea, iubirea, în multiplele ei ipostaze, este omniprezentă în universul liric al Rugii de veci, dominat de o conştiinţă profundă, reflexivă şi analitică, care meditează asupra posibilelor forme de desăvârşire prin comuniunea spiritelor.” ( Prof.dr.Gheorghe Andraşciuc)
„Munca traducătorului nu poate fi decât modestă; ea nu are alt scop decât acela de a permite accesul la cuvinte, şi dincolo de cuvinte, la sentimente şi la cultura autorului; înseamnă a permite accesul la texte de natura poetică unor persoane care altfel nu l-ar putea avea din cauza barierei necunoaşterii limbii în care aceste texte au fost compuse. Traducerea, deschide, dând acces la texte într-o limbă descifrabilă prin lectură, dă posibilitatea unei lecturi interpretative care pune în forma şi organizează cuvintele altfel.
Lectura poemului „Rugăciune de veci” introduce mai degrabă la o reflecţie asupra propriei noastre existenţe decât asupra existenţei autorului. Este un mesaj care ne emoţionează şi care deschide evocări la infinit.
Traducerea trebuie să caute, dincolo de cuvinte, ceea ce autorul a vrut să spună într-un text – text care se prezintă ca un tot. Autorul nu poate decât să spere că ceea ce a scris va permite lectorului său accesul la ceea ce a fost trăit , resimţit şi exprimat păstrând în acelaşi timp misterul originii. Poetul se lasă în soarta lectorilor pentru ca să se desăvârşească într-o perspectivă de lunga durată textul pe care l-a scris. Semnificaţia pe care o dă cuvintelor este conţinută total în cee ce a scris. Tot ce este trăit poate deveni poem şi textele lui Ioan Dorel Todea arată acest lucru. Sunt în acelaşi timp amintiri dar şi o prezenţă, puse aici înaintea ochilor noştri de cititori; la îndemana sentimentelor fiecăruia. Traducerea nu este defapt decât o manieră printre multe altele de a rescrie textul plecând de la resimţirile traducătorului.
Prin aceasta traducere am vrut să spunem în cuvintele limbii franceze ceea ce am resimţit citind poemele în limba română. Am dorit să traducem texte care sunt produsul unei inspiratii, am încercat o traducere într-o limbă care este cea a poeţilor: limba universală a poeţilor”. (Gafia Galay şi Jean-Louis Chancerel – Lausanne, Elveţia)
Radio Sighet
Puteți asculta Radio Sighet, on line, și AICI
