Cu gura închisă şi ochii larg deschişi
Articol editat de , 1 mai 2015, 12:21 / actualizat: 11 mai 2015, 16:17
O pancartă avertizează la intrarea în cimitir, lângă primul şir de morminte: Vecinii veghează!
sau
În faţa unui magazin cu articole de pescuit trece un copil care prezintă obiectivului punga cu apă în care înoată un peşte, incă viu.
Calamburul e regula jocului propus de fotograful belgian Jim Sumkay în lucrările expuse acum la Muzeul de Artă Cluj. Un calambur care joacă relaţia dintre imagine şi cuvânt. Titlul expoziţiei ne avertizează: MOTUS, ceea ce în traducere ar veni Gura! sau Mucles!
Să tăcem, aşadar, să privim şi să citim ovestea istorisită de imaginile străzii surprinse de artistul fotograf Jim Sumkay.
Nu e nici o diferenţă între a întâlni un cuvânt scris pe zidurile sau pe pancartele de pe stradă, sau a întâlni un personaj. E acelaşi lucru. Bineînţeles, în toate fotografiile mele se poate citi iubirea pentru cuvinte, dar la nivelul semnificaţiilor urmăresc corespondenţa dintre imagine şi cuvânt, dintre surpriza de a întâlni un personaj şi aceea de a întâlni un cuvânt – explică artistul Jim Sumkay interesul pentru acest tip de lectură a realităţii.
Am fost foarte surprins de lucrări, nu mă aşteptat la tipul ăsta de joc cu cuvintele şi imaginile. E uimitor şi cred, de asemenea, că e o expoziţie foarte frumoasă şi estetic, adresându-se în acelaşi timp şi marelui public. Poţi veni şi cu copiii la expoziţia aceasta.
Am reţinut o idee din ceea ce mi-a spus artistul Jim Sumkay. El nu spune că face o fotografie, ci că ia o decizie. Pentru el fiecare fotografie e o decizie, iar marea decizie e trierea şi alegerea fotografiilor făcute pe stradă. E amuzant că nici azi, la vernisaj , aparatul de fotografiat nu îi lipseşte de la gât- comenta la vernisaj Benoit Bavouset, directorul Institutului Francez Cluj.
Cu MOTUS artistul Jim Sumkay sărbătoreşte un deceniu de activitate ca fotograf.
Nu m-am format ca fotograf, am un parcurs profesional de care nu mi-e ruşine dar nu sunt o bună reclamă pentru şcolile de fotografie. Acum 11 ani era să îmi pierd viaţa. Mă aflam internat la urgenţă şi credeam că sunt ultimele mele ore de viaţă, într-un spital. Cumpărasem de ocazie un aparat foto şi am început să fotografiez ca într-un jurnal, zilele vieţii mele, una după alta. (Jim Sumkay, artist fotograf)
Fotografiile lui Jim Sumkay au o distanţă ironic-subversivă faţă de subiectele fotografiilor sale proprie culturii belgiene, pentru care diversiunea e un mod de a comenta lumea, fie că e vorba de literatură sau de arte vizuale.
Există o mulţime de moduri de a fotografia şi a de a trăi de această parte a oglinzii obiectivului de fotografiat. Eu păstrez întotdeauna o distanţă între subiectul fotografiei şi persoana mea. Am şi portrete precedate de o discuţie prealabilă cu subiectul, dar în general prefer să păstrez o distanţă, pentru că există o dimensiune emotivă de care trebuie să ţin cont. În expoziţia aceasta cuvintele deţin rolul principal dar când fotografiezi oameni de pe stradă trebuie să ţii cont de reacţia lor emotivă.
Plec dimineaţa pe teren fără un gând prestabilit, fără să îmi spun că voi aduna atâtea sau atâtea imagini. Aici, e adevărat că propun o selecţie de fotografii făcute cotidian, iar ceea ce mă interesează e pur şi simplu să surprind realitatea zilei şi să citesc emoţiile, sau lipsa lor, în imaginile pe care le am în faţa mea. (JimSumkay, artist fotograf)
Expoziţia a ajuns la Cluj prin efortul Centrului de Studii de Literatură Belgiană de Limba Franceză din cadrul Facultăţii de Litere (CELBLF). Prof. univ. Rodica Pop a dorit să serbeze 25 de ani de activitate ai CELBLF cu o expoziţie care face legătura dintre cuvinte şi imagini.
Împreună cu partenerii noştri, instituşiile de cultură din Cluj, am încercat în acesti 25 de ani să mediem actul cutural dinspre Universitate spre un public mai larg. (prof.univ. Rodica Pop, directorul şi fondatorul Centrul de Studii de Literatură Belgiană de Limba Franceză)
Oana Cristea Grigorescu
