Prima pagină » Cultural » Sezonul bronzului şi al pietrei

Sezonul bronzului şi al pietrei

La Muzeul de Artă Cluj s-a deschis sezonul sculpturii monumentale. Sculptorul Kolozsi Tibor trăieşte cu convingerea că pentru a fi un artist important la scară mică trebuie să produci excepţional la scară mare. (Oliv Mircea, critic de artă)

Articol editat de , 27 aprilie 2015, 11:34 / actualizat: 27 aprilie 2015, 12:52

Din stradă, prin gangul Muzeului de Artă Cluj ochiul atent zăreşte un grup de statui de bronz, expuse pe socluri metalice masive, reprezentând fragmente din corpuri umane la scară supradimensionată. Formele cultivă detaliul figurativ şi trimit la sculptura clasică. Într-un flash-back fugitiv, revăd mâna, piciorul, capul, fragmentele din statuia lui Constantin, expuse la Musei Capitolini la Roma.

Este vorba de Paradis şi de vremurile paradisiace pierdute. Păstrez contextul stilului clasic şi materialele clasice ale sculpturii. Expoziţia aceasta am vrut să fie o referire la calităţile sculpturii clasice care s-au pierdut în zilele noastre. Eu cred că merită recuperate – comentează sculptorul Kolozsi Tibor tematica lucrărilor sale, expuse pe perioada sezonului cald în curtea Muzeului de Artă Cluj.

În sculptura lui Kolozsi Tibor detaliul exprimă întregul şi ceva pe deasupra. Faţa Evei e traversată de şarpele ispitei, ca o şuviţă rebelă scăpată din cosiţa împletită la spate, o cărare ce duce ne conduce la ideea păcatului şi a căderii.

Fragmentele au o viaţă proprie. În mod normal fragmentul individual nu a existat în sculptura greacă dar în timp s-au găsit artefacte rupte, fragmente din care nu s-a mai putut reface întregul, dar fragmentul avea o asemenea calitate plastică şi o asemenea sugestivitate încât nu putea fi abandonat. Astfel a primit o viaţă proprie, nouă. Pentru mine fragmentul conţine sămânţa întregului, iar uneori fragmentul ne atrage atenţia asupra soluţiilor plastice. (Kolozsi Tibor, sculptor)

Monumentalitatea lor e rodul unei extrem de inteligente puneri în scenă a fragmentului. Are o poetică a compunerii fragmentare pe care mi-a mărturisit-o în urmă cu câţiva ani, când îmi spunea că încă din copilărie îl urmăresc câteva imagini ale civilizaţiei egiptene. Şi el nu face altceva decât să se joace cu fragmente din portrete. (Oliv Mircea, critic de artă)

În curte, lateral privirii, o singură lucrare în piatră, pe soclu de lemn, intitulată Mureş. Un chip feminin parţial acoperit de părul despletit. Textura multicoloră a granitului şi granulaţia pietrei redau lucirea lichidă, schimbătoare a apei. Contrastul dintre masivitatea materialului şi natura lichidă a apei, reflectă în forma esenţializată la scară monumentală forţa latentă a naturii, a elementului primordial vieţii.

Kolozi Tibor îşi concepe, modelează şi toarnă singur lucrările. Acolo e un secret profesional pe care artistul un vrea să deocamdată să îl scoată în piaţa publică. Îmi imaginez că a el şi-a făcut acest circuit extraordinar în care concepe lucrarea şi o realizează până la faza plasării în spaţiul public pentru că a descoperit anumite secrete ale modelării, ale preluării amprentei, ale turnării şi iată acum ne oferă aceste şapte lucrări monumentale. (Oliv Mircea, critic de artă)