ÎPS Bartolomeu, personalitatea zilei – 18 martie 2015

Personalitate culturală marcantă a Ardealului, şi nu numai, ÎPS Bartolomeu Anania a rămas în memoria colectivă drept una din cele mai puternice voci ale ortodoxiei române.

ÎPS Bartolomeu Anania

Articol editat de Carmen Sas, 18 martie 2015, 14:34

ÎPS Bartolomeu Anania

Născut pe 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, fiul lui Vasile şi al Anei Anania, Valeriu Anania a urmat școala primară în satul natal, apoi cursul secundar la Bucureşti, la Seminarul Teologic Central din București (perioada 1933–1941). A frecventat cursurile liceelor „Dimitrie Cantemir” şi „Mihai Viteazu” din capitală, luându-și bacalaureatul în anul 1943.

Despre controversata perioada 1935—1936, când activează în  organizaţii de tineret ale Mişcării Legionare: „Mănunchiul de prieteni” şi „Frăţiile de Cruce”, ÎPS Bartolomeu spunea:

„Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal și altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , „Frăția de Cruce” din Seminarul Central a fost desființată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legionare, dar și după aceea, mi-a fost dat să văd și reversul medaliei, adică fața neștiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în „Frăția de Cruce” din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educație, și că nu am avut de învățat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam și de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.”

În anul 1941 a fost arestat, o lună de zile, pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. „După trei săptămâni am fost eliberat, dar în cazierul meu a rămas fișa cu calificativul”legionar”, un stigmat de care, orice ai face, nu scapi o viață întreagă. Nu am făcut parte niciodată dintr-un partid politic, dar am fost și am rămas pe dreapta„.

La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București, primind numele de Bartolomeu. 13 zile mai târziu a fost hirotonit ierodiacon, slujind în această calitate la Mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.

Doi ani mai târziu, în toamna anului 1944, se înscrie la Facultatea de Medicină şi la Conservatorul de Muzică din Cluj Napoca. În calitate de președinte al studenților din Centrul Studențesc „Petru Maior”, a organizat și condus greva studențească anticomunistă contra guvernului lui Petru Groza, la 6 martie 1946, grevă îndreptată totodată şi împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. Acest lucru atrage după sine exmatricularea sa, în anul 1947. După acest episod, ajunge stareț la Mănăstirea Topliţa, pe atunci, jud. Mureş. Îşi continuă studiile la „Facultatea de Teologie” din București și la „Academia Andreiană” din Sibiu, fiind „licențiat în teologie” în anul 1948. Până în 1952, este intendent la Palatul Patriarhal,  inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc, asistent la catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din București, decan al Centrului de Îndrumare Misionară și Socială a Clerului la Curtea de Argeş şi director al bibliotecii patriarhale din București.

În anul 1966 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române.

După reîntoarcerea în țară, este numit director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române dar în anul 1982 se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului.

Operei sale scriitoricești deosebit de bogată (numim doar  „Miorița”, „Meșterul Manole”, „Steaua Zimbrului”, „File de acatist”, „Anamneze”,  „Rotonda plopilor aprinși”, „Filele de acatist”, „Cartea deschisă a Împărăției”, etc) va adăuga una de excepție: diortosirea și adnotarea Sfintei Scripturi, după Septuaginta, într-o limbă frumoasă și curgătoare. Această lucrare o va elabora și desăvârși după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, la 21 ianuarie 1993. După cum mărturisește singur, această operă i-a solicitat peste zece ani de „muncă de ocnaș”. Biblia aceasta, tipărită în anul 2001, a devenit și ediția jubiliară a Sfântului Sinod.

Spirit misionar accentuat, deschis şi adaptat societăţii în continuă şi rapidă mişcare, face parte, în 1990, din Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii Dumitru Stăniloaie, Constantin Galeriu, etc.
La 21 ianuarie 1993 este ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar în 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică pe arhiepiscopul Bartolomeu, la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006, de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist.

În 2001, Valeriu Anania primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj (7 iulie 2001). A pus bazele Fundaţiei care-i poartă numele, care oferă anual burse elevilor şi studenţilor merituoşi, dar fără posibilităţi materiale.

ÎPS Bartolomeu moare pe 31 ianuarie 2011.

Personalitatea marcantă a ÎPS Bartolomeu este evocată şi de Olimpiu Nicolae Benea, din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului:

Despre sine însuşi, cu modestie, ÎPS spunea:

„Un interviu laic cu o faţă bisericească”, aşa cum afirma Eugenia Vodă într-una din ediţiile emisiunii Profesioniştii, poate fi urmărit aici:

Carmen Sas

Nu uitaţi, Radio Cluj poate fi ascultat şi on line, AICI.