Schimbarea pleacă de la individ (croncile Temps d’Images)
Doi predicatori ai salvării planetei mituiesc audienţa cu shoturi de votcă să se angajeze în gesturi care pot aduce mici schimbări în jur. Şapte promisiuni stimulate de şapte păhărele de votcă distribuită gratis cresc euforia publicului invitat să semneze unul sau mai multe angajamente, dar şi a celor doi performeri care dau primii exemplul (Davis Freeman şi Ben Neale).
Articol editat de , 11 noiembrie 2014, 15:02 / actualizat: 14 noiembrie 2014, 14:18
Reacţia publicului a fost fantastică. Miza spectacolului nostru e să îi determinăm pe oameni să facă promisiuni, să intre în jocul schimbării . Iar când i-am văzut pe oameni urcând pe scenă să semneze pentru promisiunea luată, ne-am bucurat. (actorul Davis Freeman)
Mai în glumă, mai în serios ai de ales între şapte promisiuni pe care le iei în faţa propriei conştiinţe. Să cumperi pentru o lună, săptămânal, legumele şi fructele din piaţă şi nu de la supermarket, sau să nu cumperi nimic preţ de o zi întreagă, sau să nu zbori cu avionul un an încheiat şi chiar să nu (mai) faci copii. E ceea ce predică cei doi pastori ai pseudo-religiei „Schimbarea pleacă de la individ”, încercând să ne atragă atenţia că gesturile mici însumate se pot acumula în fapte care susţin planeta.
Premiat cu un shot de votcă pentru fiecare promisiune luată publicul s-a înghesuit să semneze listele de adeziune:
- Am promis că nu voi cumpăra haine decât de la second hand, am promis că o zi întreagă nu voi cumpăra nimic şi am promis că nu voi ave copii. Primele două au fost alegeri, ultima a fost o înţelegere… mă voi ascunde în spatele paharului de votcă şi voi spune că pentru asta.
- Prima promisiune e să cheltui patru săptămâni câte 35 de lei la piaţă pentru produse de la producători locali. A doua era să nu cumpăr nimic o zi, iar asta e foarte simplu pentru că majoritatea timpului nu am bani în buzunar şi atunci nu este o problemă să nu cumpăr nimic. A treia era să păstrez o zi de tăcere şi cred că va fi cea mai provocatoare sau mai grea promisiune de ţinut.
- Am promis să nu mănânc carne timp de o lună şi să mă îmbrac timp de şase luni numai din second hand….
Artiştii spun că lista semnăturilor din spectacol va fi postată pe internet, iar a doua zi, după împrăştierea euforiei bahice, rămâne ca fiecare să îşi şi ţină promisiunea. Cel puţin aceasta e premiza celor doi performeri (unul belgian, celălalt olandez), care vin din cultura reformată, pentru care respectarea cuvântul dat e garanţia onoarei.
E evidentă relaţia cu biserica pentru că suntem îmbrăcaţi ca nişte predicatori americani, deşi noi facem în spectacol o singură dată referire la Dumnezeu sau la religie. Noi încercăm să îi convertim pe oameni să facă promisiuni…Iar convertirea e una ironică, pentru că e foarte uşor să vorbeşti prietenilor şi oamenilor despre posibilitatea de a face din lumea asta un loc mai bun, dar oamenii spun: Cineva să o schimbe! Profesorii ar trebuie să îi înveţe pe elevi că nu altcineva trebuie să facă schimbarea, politicienii ar trebuie să o facă, iar oamenii înşişi trebuie să ia atitudine. Noi credem că schimbarea trebuie să înceapă de acasă, începe de la individ. Aşa că noi predicăm în spectacol schimbarea. (actorul Davis Freeman)
Ideea e simplă, interactivă, ludică dar cu un conţinut serios, iar performance-ul 7 promisiuni e suficient de scurt pentru a nu plictisi şi suficient de dinamic pentru a antrena publicul. Totuşi, mi-e teamă că ideea se va evapora, la fel ca aburii alcoolului, într-o societatea în care minciuna e un instrument cotidian iar promisiunea ţinută excepţia de la regulă.
Oana Cristea Grigorescu
