Internetul şi depresia
Fiinţa umană are capacităţi nelimitate de adaptare, dar aceste capacităţi, ca să se poată exprima, au nevoie de timp. Dezvoltarea tehnologică a mijloacelor de comunicare creşte în proporţie geometrică, iar capacitatea noastră de adaptare rămâne lineară.
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 28 octombrie 2014, 08:10
În faţa ritmului infernal al tehnologiei ne trezim neputincioşi. Acum, indiferent unde suntem, suntem conectaţi permanent la toată informaţia mondială. Or, omul nu este proiectat să recepteze toată această informaţie, pentru că sistemul lui nervos îl obligă să raporteze totul la sensibilitate. Şi, brusc, i se pare că lumea devine ameninţătoare. Nu sunt mai multe nenorociri ca înainte, doar că acum suntem mereu la curent cu ele…susţine Dr. psihiatru Florin Tudose, într-un articol apărut în Formula AS)
Ne îndreptăm spre o civilizaţie virtuală. Omul primitiv a trăit într-o civilizaţie a imaginii suprapuse pe un conţinut. Faţă de acest conţinut, mintea omenească a construit imaginarul: o lume de vise, imagini, proiecţii, închipuiri.
Acum, în aceste vremuri, ni se livrează permanent, pe stradă, la televizor, pe internet tot felul de imagini prefabricate, modele, iar în astfel de situaţii, personalitatea noastră şi imaginaţia nostră slăbesc şi tot mai slabă va deveni şi capacitatea noastră de a visa, de a crea scade şi ea (Dr. psihiatru Florin Tudose)
Chiar dacă internetul este peste tot nu ştim cât de mult îi place creierului nostru acest mediu. Fie că îl agreează, fie că nu, un lucru e sigur: îl condamnă la lene, oferindu-i toate informaţiile de-a gata, împachetate într-un mod agreabil pentru ochi.
Medicul psihiatru compară internetul cu un drog: …senzaţia nu mai vine de unde ar trebui să vină, adică dinspre simţuri spre creier, unde creierul să o prelucreze. Drogul (ca şi internetul) întrerupe acest circuit normal, iar plăcerea se creează direct în creier, nu mai are o sursă reală, nu mai rezultă din simţuri, din contactul cu lumea adevărată, ci din efectul unei substanţe chimice asupra creierului, care ne dă senzaţii artificiale.
Starea de depresie este caracterizată de Anhedonia, adică de lipsa plăcerii. Dar dacă lucrurile care ne făceau plăcere nu ne mai interesează, nici activităţile care ne bucurau…cititul, sexul, călăritul, statul cu prietenii, vacanţele etc…atunci îşi face loc DEPRESIA! Internetul ne uniformizează, ne face să ne pierdem identitatea, personalitatea, să semănăm unii cu alţii (Dr. psihiatru Florin Tudose).
Atenţie…nu trebuie să confundaţi tristeţea cu depresia. Tristeţea, ca sentiment, poate să fie o sursă fertilă pentru creaţie şi e cu totul altceva.
Alina Nechita