Semnificaţiile unei sărbători
Ungaria sărbătoreşte astăzi 58 de ani de la Revoluţia din 1956, într-un context ciudat şi trist, relaţiile sale cu UE şi Statele Unite fiind aproape de un minim istoric. Este probabil unul din multele paradoxuri ale istoriei, când o ţară pare căîşi alterează neforţat parcursul democratic, negându-şi parcă trecutul, plin de pilde admirabile şi eroice ale luptei pentru libertate şi democraţie.
Articol editat de , 23 octombrie 2014, 16:35 / actualizat: 23 octombrie 2014, 19:42
A curs multă apă pe sub podurile budapestane de când, la 23 octombrie 1956, peste o sută de mii de demonstranţi cereau demisia guvernului condus de András Hegedüs, poate cel mai urât şi detestat maghiar din toamna tulbure a anului 1956. Linia dură a Partidului Muncitorilor (Magyar Dolgozók Pártja, MDP), sectretarul general Ernő Gerő, la fel de stalinist ca predecesorul său Mátyás Rákosi, şi premierul Hegedüs au cerut intervenţia sovietică, menită să zdrobească ceea ce în limbajul de lemn al epocii numeau „contrarevoluţie”. Intervenția sovietică, plănuită oricum de ceva vreme, a avut loc în 23 octombrie, chiar în aceeași zi când la Budapesta avea loc un miting al studenţilor politehnişti. Timp de 5 zile s-au dus lupte sângeroase între studenții maghiari și poliția politică AVH, ajutată masiv de trupele sovietice. Imre Nagy, care în tinereţe pare să fi lucrat pentru NKVD, devine prim-ministru şi vreme de două săptămâni în Ungaria se întrezăreşte din nou la orizont soarele libertăţii. Au fost eliberați deţinuţii politici, au reapărut pe scena politică partidele care fuseseră interzise în perioada 1945-1949, Ungaria având chiar intenția să iasă din Pactul de la Varșovia şi să-şi declare neutralitatea. Visul se stinge repede cu a doua invazie sovietică, din 4-10 noiembrie, Moscova impunându-l pe János Kádár (pe numele său real János József Czermanik, cu orgine mixtă maghiară, slovacăşi germană) la conducera partidului şi guvernului. Represiunea a fost nemiloasă. Nagy este arestat, iniţial chiar ce către Kádár însuşi, dus în Republica Populară Română, apoi repatriat, jucecat şi spânzurat, împreună cu alte câteva sute de “contrarevoluţionari”. Se estimează că 13.000 de persoane au fost condamnate la ani grei de puşcărie, iar alte 200.000 au luat calea exilului.
Sfârşea înăbuşităîn sânge încă o revoluţie în Ungaria, după cele pornite de Principele ardelean Rákóczi Ferenc împotriva habsburgilor la 1703-1711, şi de Kossuth Lajos în 1848-1849. Intervenţia rusească din 1849 dăduse lovitura de graţie revoluţiei lui Kossuth, aşa cum acum, la mijloc de secol 20, tăvălugul sovietic şi eternele trădări din interior au sfârşit altă iluzie a libertăţii… Chiar dacă revoluţia a fost înfrântă, lumea liberă a privit Ungaria cu respect, iar popoarele de dincoace de Cortina de fier cu reverenţăşi invidie. Care a crescut, cel puţin în România, odată cu deceniile kadariste, când ridigitatea ideologică a făcut loc unui sistem poreclit, din motive evidente, gulyáskommunizmus. Un fel de comunsim cu faţă umană.
De atunci au trecut 58 de ani. Cum se vede însă Ungaria astăzi? După startul fabulos pe calea reformelor democratice din anii 90, Ungaria a suferit un recul neaşteptat. Accentele naţionaliste, anti-europene şi pro-ruse ale domnului Orban au pus de curând Ungaria într-o stânjeneală diplomatică vis-à-vis de Statele Unite, care, prin vocea însărcinatului cu afaceri ad interim la Budapesta, au blocat accesul pe teritoriul american unor înalţi oficiali din guvernul FIDESZ pe motiv de corupţie. Gestul americanilor, fără precedent, este un semnal tăios că un guvern care promovează astfel de politici nu poate fi prietenul Americii. Ceea de Ungaria nici nu pare a dori să dorească. Parlamentul a pregătit recent un amendament legislativ care ar permite construcţia gazoductului South Stream pe teritorul ţării fără să fie nevoie de consultarea Uniunii Europene sau a altor instituţii internaţionale. De când premierul Viktor Orban a început negocieri, în luna septembrie, cu directorul general al Gazprom, Alexei Miller, numărul acţiunilor autorităţilor de la Budapesta care plasează grupul rus în avantaj evident şi susţin interesele Rusiei au crescut în mod vizibil. Astfel, Ungaria a oprit livrările de gaze către Ucraina, apoi a permis Gazprom să stocheze gaze pe teritorul său, cea mai recentă iniţiativă fiind amendamentul din Parlament.Acesta nu menţionează un proiect anume, dar singurul aflat pe agendăîn acest moment este South Stream, a cărui construcţie poate fi începută de Ungaria doar în cazul în care sunt ocolite organizaţiile internaţionale. Dacă modificarea legislativă îşi propune tocmai acest lucru, este de de aşteptat să provoace furia Uniunii Europene şi a desigur a Statelor Unite, care au impus sancţiuni Rusiei din cauza conflictului din Ucraina.
În acest context, sărbătoarea de azi survine într-un moment când Ungaria pare a se depărta tot mai mult de aliaţii ei occidentali, europeni sau americani, şi a-şi schimba cursul spre zone de putere cu mai puţine scrupule democratice, printr-un fel de straniu paradox al istoriei, cum se întâmplă tot mai frecvent în lumea de astăzi…
Cristian Ivaneș
