Personajele excesului: Dali şi Pantagruel

Personajul excentric Salvador Dali, fotografiat la ieşirea din metroul parizian cu doi furnicari în lesă, e prototipul artistului genial, al artistului excesului şi era firesc să se simtă atras de alt personaj al excesului, de Pantagruel.

Articol editat de , 15 octombrie 2014, 12:45 / actualizat: 16 octombrie 2014, 12:56

Dali e combinaţia absurdului şi a excesului total, rezultat din lipsa iubirii din tinereţea sa. Combinaţia acestora duce la accidente violente, aşa cum putem vedea în opera sa, dar şi în lucrările de aici. (Jan de Maere, expert în artă flamandă, prezent la vernisaj).

Vernisajul expoziţiei Visele bizare ale lui Pantagruel  a adunat în număr mare (în special tineri) publicul dorinc să vadă  în premieră la Cluj lucrări originale Salvador Dali. Cele 20 de litografii, marcate  e.a. (epreuve d’artist), provind din colecţia particulară a unui colecţionar român, care a dorit să rămân anonim.

Epreuve d’artist înseamnă că artistul face întâi probe pentru masa de piatră unde se scoate litografia şi din probele acelea lui îi plac câteva, pe care le reţine. Restul le dă să fie distruse. Dar acelea verificate de el însuşi, imediat au primit şi o semnătură, în dreapta jos şi sunt originale. Explică semnificaţia termentului epreuve d’artist, criticul de artă Alexandru Lungu, director al Muzeului Brukenthal în perioada 1997- 2006.

În 1973 Salvador Dali realiza o serie de litografii inspirate din volumul Visele bizare ale lui Pantagruel,  editat de Richard Breton în 1565, volum care conţine 120 de gravuri în lemn cu care Breton ilustra cărţile lui Rabelais. Pantagruel, personajul exceselor, al cultivării fără limite a plăcerilor trupului şi vieţii, e reinterpretat de Salvador  Dali în ambianţa onirică,  grotescă,  specifică universului său suprarealist. Jan de Maere, experit în arta flamandă, a fost prezent la Muzeul de Artă Cluj, la vernisajul din 14 octombrie:

Da, despre excese e vorba în lucrări. Despre lăcomia abundenţei, iar la baza acestor lucrări stă simbolismul medieval inspirat din Breugel şi Bosch, revizitat de Dali într-o manieră violentă, cu mult umor, cu hohotul de râs conţinut. În fond, Dali pune sub semnul întrebării satisfacţia pe care o putem obţine umplându-ne burţile cu  mâncare şi băutură.

Reporter: Dali judecă însă lumea, simţim aici ironia, punctul de vedere critic asupra lumii contemporane lui.

JM: Încă din pictura lui Hieronymus Bosch găsim metafora lumii întoarse pe dos, permisă în faptă la vremea carnnavalului. Carnavalul îşi are originea în marile sărbători romane dinainte de Cristos, şi dincolo de aerul său festiv simţim în el tensiunea ce pune sub semnul întrebării puterea. Aceată lume cu proporţiile răsturnate, infinit mare sau  infinit mica, să luămca exemplu Gulliver, creează contextul în care poate fi crirticată lumea. O fac unele personaje tip, cum e bufonul, care poate râde de rege. Această distanţă a rîsului, dar a râsului absurd, á la Ionesco, e foarte importantă la Dali şi e întotdeauna legată de funcţiile primare ale organismului: hrană, sex. Ele generează imagini scatologice, deranjante, iconoclaste, prin care Dali îşi apropie o lume care nu ştie să mângâie.  Prn acest tip de imagini, în fond, Dali ia distanţă asupra acelor emoţii din tinereţe, ale lipsei de iubire  de care a suferit. Suferinţa l-a condus la o violenţă necesară pentru a sparge tabuurile, pentru a sparge  toate formele convenţiei şi politeţii, pentru a ajunge la ceea ce  pentru el e fondul lucrurilor, prin care poate simţi emoţia.    

Reporter: Litografiile au fost realizatre în 1973, în plin avânt al societăţii de consum Occidentale. Excesul e măsura acelei lumi.

 JM: Dali trăia în lumea sa şi refuza complet lumea consumeristă, dar nu însemnaă că nu profita de ea. Dali a făcut vitrine, concepute în manieră scenografică,  pentru marile magazine new-yorkeze, şi spune că de societatea de consum poate profita cine vrea, dar asta nu ne împeidică să ne îndoim de aşa zisele ei valori. Râzind, denunţând greşelile, ridiculizând totul, Dali  nu face decât să pună lumea în absurd şi  să coboare în ceea ce Freud a numit subconştient,  pentru a găsi legăturile cu sursa emoţiilor noastre.

Oana Cristea Grigorescu