70 de ani de la masacrul de la Moisei
După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Nord-Vestul Transilvaniei a intrat sub ocupație maghiară, întreg Maramureșul fiind alipit Ungariei. Comuna Moisei a fost printre primele așezări românești care au intrat sub administrație ungară, în 7 septembrie 1940.
Articol editat de Carmen Sas, 14 octombrie 2014, 11:42
Cei patru ani de ocupație maghiară asupra Transilvaniei de Nord-Vest din perioada 1940-1944 au fost marcați de numeroase acțiuni criminale îndreptate împotriva populației românești, premeditate de către guvernanții hothyști și înfăptuite prin intermediul întregului mecanism de opresiune. În cei 4 ani de ocupaţie, populația comunei a fost înfometată și înfricoșată. Abia către finalul lui 1944, viața localnicilor a început să fie mai bună, şi asta din cauza fricii asupritorilor vis-a-vis de o eventuală răzvrătire. Ca să aveţi o idee despre ce însemna asuprirea locuitorilor Transilvaniei de Nord Vest, trebuie să ştiţi că îmbrăcămintea și încălțămintea se dădeau doar pe cartelă(pe puncte), încălţămintea consta în saboţi de lemn iar femeile au fost tunse la zero, batjocorite. Cei mai norocişi dintre locuitorii zonei au fugit în România, trecând granița, iar alții au început să saboteze acțiunile ocupanților, ceea ce i-a determinat pe aceştia să treacă la evacuări din localitate.
La data de 14 octombrie 1944, trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 29 de români. I-au închis în două case de lemn de la periferia comunei Moisei şi i-au împuşcat, tr[gând prin geamuri și ușă. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeași noapte, militarii incendiind satul și arzând circa 300 de case.
Cei doi supravietuitori sunt Vasile Petrean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de „trădare de patrie”, de patriotism românesc ori partizanat.
Cadavrele intrate deja în putrefacție, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită dupa câțiva ani de un obelisc din piatră.
În anul 1983, cele două locuințe în care s-au săvârșit crimele au fost transformate în case memoriale, muzee deschise publicului larg, iar în amintirea martirilor a fost ridicat un ansamblu memorial. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră – 2 chipuri omenești și 10 măști tradiționale maramureșene – fiind realizat de sculptorul maramureșan Gheza Vida. Fiecare dintre sculpturile mască are o semnificaţie aparte:
„Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare și fructele din pomi! A treia mască: să nu mai fie aruncați feciorii în războaie! A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în țarcuri! A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! A șasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului! A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții! A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării! A noua mască: să nu se mai dea foc caselor! A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morții!”. (sculptorul Gheza Vida)
Masacrul de la Moisei a constituit sursa de inspirație a filmului artistic „Ultima frontieră a morții”, regizat de Virgil Calotescu în anul 1979, avându-i în distribuție pe Florin Piersic, Ion Dichiseanu, Vlad Rădescu, Emanoil Petruț, Mihai Mereuță, Mariana Mihuț.
Carmen Sas
