Democraţia artelor
Odată cu stingerea luminii în sala de teatru, la finele secolului al XIX-lea, s-a instaurat democraţia sălii de spectacole. Sub protecţia întunericului dispăreau diferenţele dintre clasele sociale; lojele, stalul şi galeria deveneau egale, o unică pătură a ama-torilor de arte.
Articol editat de , 3 octombrie 2014, 10:50 / actualizat: 3 octombrie 2014, 13:07
De la Wagner încoace noaptea spectacolelor e garanţia egalităţii spectatorilor în faţa percepţiei artelor, un teritoriu în care fiecare are drept la opinie şi simţire.
Artiştii sunt „cronica prescurtată a vremurilor” şi vocea lor, adesea premonitorie, e vocea prin care ne vorbeşte istoria. Istoria mică, a personajelor, istoria mare, a umanităţii, trece prin scena reprezetării în arte.
Cronica prescurtată a spectacolelor văzute, comentate, recomandate, e spaţiul întlnirii cu ideile purtate de vocea artiştilor. Evenimentele din teatru, dans, muzică, arte vizuale sunt subiectul rubricii noastre online, ce debutează vineri.
Oana Cristea Grigorescu
