Problematica familiei, a cuplului face comedia fericirii comune
Se iau două cupluri mature, prieteni de o viaţă, se aşează într-un context lejer, o vacanţă în Mexic la Cancun, seara pe plajă, cu un pahar de şampanie. Cu toţii sunt convinşi de perfecţiunea clipei.
Articol editat de , 26 septembrie 2014, 11:49 / actualizat: 26 septembrie 2014, 13:50
În urma unei mărturisiri, pentru că totul e perfect, încep să zică, dar dacă am schimba cuplurile? Şi deodată devii uşor inconfortabil la gândul că viaţa ta, asta atât de fericită şi aşezată, care pare asociată noţiunii de destin (aşa a fost să fie, te gândeşti) s-a bazat pe o prostioară, pe faptul că cineva a ascuns nişte chei, sau pe faptul că cineva n-a mai condus pe cineva acasă, ci pe altcineva… E destul de greu de rezistat la această fragilitate, şi totul pare o glumă, cumva. Cine râde de noi, ce destine sunt astea? Mi se par nişte puncte în tematica lumii în care trăim foarte acute şi serioase, dar despre care vorbim lejer.
Spune regizorul Theodeor Cristian Popescu despre opţiunea pentru Cancun de Jordi Garcelan , premiera de ieri seară, din cadrul Festivalului de Teatru Scurt, de la Teatrul Regina Maria din Oradea. Ieri a fost ziua regizorului Theodor Cristian Popescu, prezent cu două spectacole în concurs. Al doilea, Perplex de Marius von Mayenburg de la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, deşi complet diferit stilistic de comedia de situaţie din Cancun, are aceeaşi temă. Şi aici apar două cupluri prietene, iar unul revine din concediu în casa rămasă în grija celorlalţi.
Asta mi-a plăcut la ambii autori, la ambele texte pe care le-am propus, că sunt texte aparent light, aparent comedii de situaţie, care te fac să cobori garda şi să accepţi o călătorie în care nu eşti neapărat confortabil să intri. (regizorul Theodor Cristian Popescu)Textul lui Mayenburg te lasă perplex. Mai ales când maşiniştii demontează decorurile cu actorii încă pe scenă, care părăsiţi de regizorul-Dumnezeu înţeleg că jocul nu are reguli prestabilite şi fiinţa umană se află la voia întâmplării.
Pentru regizorul Theodor Cristian Popescu, tematica familiei şi a cuplului pare să fie un program regizoral.
Când analizez ce am făcut anul acesta, aşa pare, că m-am îndreptat în această direcţie, dar mie îmi pare că de fapt e o alcătuire posterioară. Întâi faci lucrurile, iar când le ordonezi în CV zici, ia uite ce coerentă-i viaţa mea… Cam despre asta glumim şi în cele două piese, Cancun şi Perplex. Ne întrebăm dacă există coerenţă în viaţa asta sau e doar o alcătuire ulterioară a minţii noastre, care să dea un fel de coloană vertebrală şi un fel de sens existenţei, când de fapt tot ce am făcut a fost să ne adaptăm şi să reacţionăm la nişte contexte.
Oana Cristea Grigorescu
