Ziua Limbii Române
Am sarbătorit ieri, 31 august, Ziua limbii române, în fireasca notă festivă, pe alocuri chiar festivistă, cu conştiinţa împăcată că nu am lăsat să treacă momentul fără a ne felicita reciproc. Am murmurat chiar primele versuri din poezia de manual de şcoală primară a lui Gheroghe Sion, Limba românească. Dar memoria se opreşte la prima strofă, în timp ce vocea străzii ne trimite la ultima:
Articol editat de , 1 septembrie 2014, 13:00 / actualizat: 1 septembrie 2014, 15:11
Limba, ţara, vorbe sfinte
La stramoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!
„-Cum e corect să spunem: nu există sau nu se există?
-Nu se există.
-Cum e corect, nu merită sau nu se merită?
-Corect ar fi, nu se merită. Părerea mea.
– Stiţi ce însemnă caterincă?
-Caterincă … nu ştiu scumpă. Am avut Catrină în familie, femeie (râde).
– Cum e corect să spunem: am decât două mere sau nu am decât două mere?
– Nu am decât, nu? … În ce limbă?” (vocea străzii)
Am să spun un truism, ştiu, dar ce bine ar fi să nu uităm că fiecare frază corect rostită, zilnic, onoreaza nu numai limba română, ci şi pe noi, cei ce o vorbim!
Oana Cristea Grigorescu
