Calendarul zilei: Giuseppe Arcimboldo
Giuseppe Arcimboldo este un pictor italian al manierismului, care își găsește sfârșitul în fatidica zi de 11 iulie a anului 1593, în clădirile orașului Milano.
Articol editat de Andrei Cretoiu, 11 iulie 2014, 15:28 / actualizat: 23 iulie 2014, 13:13
Provine dintr-o familie cu rădăcini nobile, tatăl său fiind unul dintre pictorii angajați să decoreze Domnul din Milano. Contactul lui Giuseppe cu arta este unul precoce și datorită părintelui său, întâlnește oameni importanți din lumea artei, cum este Bernardinio Luini, elev de-a lui Leonardo da Vinci.
Cariera sa prinde contur în anul 1549, când în atelierul tatălui său, schițează primele picturi ale sale pentru vitraliile ce urmau să împodobească Domul. Cum în acea perioadă întreaga Italie era sub suveranitatea casei imperiale de Habsburg, iar priceperea fiului lui Arcimboldo s-a răspândit rapid în rândul nobilimii, în anul 1564 este desemnat pictor oficial al Casei Regale. Își desăvârșește munca și devine priceput și în decorurile festivităților imperiale, lucrări de arhitectură, scenografie și hidraulică.
În arhivele Domului de la Milano, numele său apare încă din 1559, iar pentru Domnul din Como se specifică implicarea și chiar crearea motivelor din tapițeria acestuia. 48 de compoziții pe tema vieții Sfintei Caterina din Alexandria îi sunt atribuite, ele fiind create în anul 1556.
În timpul șederii sale la Viena, pe lângă numeroasele portrete realizate membrilor curții regale, și-a schițat elementele cheie ale carierei, care acum pot fi admirate în Muzeul Luvru din Paris. Ciclurile „Cele patru anotimpuri” și „Cele patru elemente”, sunt de departe unele dintre cele mai cunoscute opere ale lui Giuseppe. Ele sunt caracteristice stilului său, unul conturat prin diversitatea obiectelor, alese alegoric, care ajung să compună chipuri umane. Fructele, legumele și tot ce ține de natură, dau forma unor portrete abstracte, unele reprezentând chiar și regii acelei vremi. Deși este extrem de apreciat de regii Vienei, în 1587 hotărăște să se intoarcă la Milano, unde pictează portretul lui Rudolf II, conducătorul curții regale din Praga. Plăcuta surpriză oferită regelui îi este răsplătită lui Arcimboldo cu titul de conte. Suferă de calculi renali și retenție urinară, iar din cauza acestora moare în vara anului 1593.
Declinul carierei sale este unul mare, fiind dat uitării cu ușurintă până în secolul al XX-lea, când devine foarte apreciat de către suprarealiști, în special de Salvatore Dali. În artă este reprezentantul manierismului și al culturii magico-calabistice, cele care aveau să fie urmate de pictura renascentistă.
Emanuela Luca
