Felia de Cluj: Atunci când visele devin realitate…[AUDIO]
Photo: Bethlendi Tamás https://www.facebook.com/bitsphoto
When dreams come true…. Asta, într-o lume ideală, trebuia să fie o poveste care are o morală la final. Dar pentru că este destul de banală, o să fie doar o simplă relatare a unei situații foarte des întâlnită. Însă cum mie abia acum mi se întâmplă pentru prima dată și cum scrierile astea sunt despre mine, ar zice egocentristul din mine, trebuie musai să v-o spun.
Foto: Photo: Bethlendi Tamás https://www.facebook.com/bitsphoto
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
6 ianuarie 2021, 06:00 / actualizat: 6 ianuarie 2021, 8:05
When dreams come true…. Asta, într-o lume ideală, trebuia să fie o poveste care are o morală la final. Dar pentru că este destul de banală, o să fie doar o simplă relatare a unei situații foarte des întâlnită. Însă cum mie abia acum mi se întâmplă pentru prima dată și cum scrierile astea sunt despre mine, ar zice egocentristul din mine, trebuie musai să v-o spun.
Așa că … there we go. Toata viața am fost un slăbănog, pui de gostat îmi spunea mama, am cochetat și cu sala, câteodată când mai făceau ăia mai mari mișto de mine, da’ niciodată nu m-am stresat prea tare pe tema asta. Dar, evident, îmi doream să fiu și eu mai împlinit. Bine, treaba asta se întâmpla prin liceu, acuma, după 20 de ani, îmi amintesc zâmbind nenorocirea asta de dorință.
Așa că, azi, după toate sărbătorile de iarnă, am mers să-mi cumpăr una- alta pentru mers pe munte. Totul a decurs bine, până am încercat pantalonii. Pantalonii erau o talie medie, așa cum eram eu în ultimii ani, doar că de data asta nu prea mai intrau pe mine, dacă înțelegeți ce vreau să vă zic. Și, așa, dintr-o dată, mi-am dat seama că sunt gras, adică că m-am îngrășat. Gras, adică supraponderal, zic politically correct, nu sunt, dar pentru parametrii mei sunt mult peste limite. Iar eu, ăla care le ținea pe toate sub control, s-a trezit în fața dilemei: i s-a îndeplinit dorința aia din liceu, dar nu prea știe cum a ajuns aici, pentru că modul de viață este unul cât se poate de sănătos.
Dar ca să nu lungim povestea, o să trecem la cifre și la obiceiuri, unele bune, altele nu prea. Când a început pandemia, eram pe la 70-73 de kile, 73 când spărgeam frigiderul, între timp am devenit parțial vegetarian, deci în principiu am renunțat la mâncăruri grele, pline de proteine și grăsimi. Dacă mă întrebi ce înseamnă parțial vegetarian, aș vrea să răspund în cifre, cred că așa e mai ușor de înțeles. Din cele 21 de mese ce le servesc într-o săptămână, aproape niciodată nu mănânc carne la micul dejun, 5 din 7 prânzuri îmi sunt vegetariene, iar la cină situația este și mai dramatică, am doar 2-3 cine cu carne pe săptămână, asta în cel mai bun/rău caz, depinde cum vrei să vezi lucrurile. Deci mănânc de maximum 5 ori pe săptămână carne, din 21 de mese posibile… Proteină animală, cum ar fi brânza, laptele, ouăle și peștele mai consum, dar tot moderat. Cu toate astea, azi, după 9 luni, am 79 de kg, nimic deosebit pentru un bărbat aproape de 40 de ani și de o înălțime potrivită. Doar că e chiar deosebit, pentru că bărbații în general nu ar trebui să cântărească 100 de kile, sau undeva pe acolo, așa cum este firesc la noi în România. Cele 7 – 8 kg puse într-un interval de 9 luni face o medie de aproape 1 kg pe lună și un total de aproximativ 10% din masa proprie. Ceea ce nu e lucru puțin. Dacă la cocktailul ăsta mai adăugăm vârsta, începi să plângi în timp ce faci abdomene și cardio.
Noah! Cam pe aici m-a găsit anul ăsta nou, cu o dorință veche îndeplinită, bine că nu m-am gândit prea mult la bani, ca acuma eram milionar și mă stricam de cap numărând atâția bani. În fine, ce vreau să spun e că nu prea contează dacă ești vegetarian sau nu, ce contează e să nu fii sedentar și, mai ales, să nu fii sedentar în apropierea vârstei de 40 de ani. Dacă aici te-ai trezit, dar te-ai trezit și cu halca de carne în gură și cu micii în buzunarul de la piept, atunci e bai mare, nu zic eu, zic studiile, medicii și toți ăștia la care le închizi tu gura cu un simplu: Las că știu eu mai bine!
Eu de azi intru la dietă, pentru că știu că ăștia știu mai bine decât mine; în următoarele scrieri o să vă mai zic cum merg lucrurile, dar până atunci să aveți o dietă echilibrată, e important!
Eu sunt chef Horia Șimon și vă dau întâlnire săptămâna viitoare, la o nouă ediție a rubricii Felia de Cluj.
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Felia de Cluj: Atunci când visele devin realitate…[AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2019/11/chef-Horia-_imon-e1572967698556.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Felia de Cluj: Atunci când visele devin realitate…[AUDIO]")
![Felia de Cluj – Producătorii locali, de la eroi la impostori [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/11/producatori-locali-piata-volanta-Cluj.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Felia de Cluj – Producătorii locali, de la eroi la impostori [AUDIO]")
