Felia de Cluj: [AUDIO] cum ştii care e preţul corect pentru un pahar de vin

Bună ziua și bine v-am regăsit la o nouă ediție a emisiunii Felia de Cluj. Nu puteam trece așa ușor peste capitolul vinuri, nu cu o simplă emisiune, care a fost un fel de preambul. Lumea vinului este mult prea vastă ca să o cuprindem noi într-o emisiune de 3-4 minute. Așa că, iată-ne, din nou, în fața acestui subiect.

Articol editat de Carmen Sas, 26 februarie 2020, 10:07

Bună ziua și bine v-am regăsit la o nouă ediție a emisiunii Felia de Cluj. Nu puteam trece așa ușor peste capitolul vinuri, nu cu o simplă emisiune, care a fost un fel de preambul. Lumea vinului este mult prea vastă ca să o cuprindem noi într-o emisiune de 3-4 minute. Așa că, iată-ne, din nou, în fața acestui subiect.

În lumea ospitalității din lumea întreagă, vinul este la loc de cinste și merge de fiecare data mână în mână cu partea gastronomică, iar o astfel de împreunare se numește enogastronomie. Poate am exagerat puțin când am spus că în toata lumea, poate la noi mai puțin… noi întotdeauna întâmpinăm oaspeții cu pălincă :-). Lăsând gluma la o parte, noi, românii, am fost binecuvântați cu un terroir minunat și propice viticulturii. Și am fost iscusiți să producem vin dintotdeauna, cu mici pauze, când s-a mai supărat câte un conducător chibzuit, dar iute la manie, care a trecut prin foc și pară viile. 🙂

Dar revenind în vremurile noastre, și eu mai am câteodată impulsul lui Burebista. Când? Păi când mai călătoresc prin lume și, inevitabil, ajung printr-o podgorie, unde privesc, învăț, degust și la urmă cumpăr. Și de fiecare dată nu-mi ies bine socotelile. Oricât de patriot sunt, de cele mai multe ori raportul preț-calitate este unul corect, mult mai corect decat aceeași comparație făcută la vinurile românești. Sau, mai pe românește spus, de aceiași bani, primești mai bună calitate pe afară decât pe la noi…. de cele mai multe ori, dar nu întotdeauna. Adică vinul nostru, nu știu cum s-a învârtit, dar a ieșit mai scump decat cel italian, franțuzesc, sigur, comparând aceleași segmente de produs.

De câte ori mai deschideam subiectul cu câte vreun director de vânzări al unei companii ce produce vinuri, răspunsul era de fiecare dată același: avem costuri mult mai mari pe producție și nu avem așa mare productivitate per hectar. Destul de ciudat, dacă stăm să socotim că o parte importantă din aceste companii au capital străin, parțial sau integral. Iar odată cu capitalul străin vine și know-how-ul, deci cumva nu pot bănui de incompetență și management slab aceste companii. În fine, vinul e de băut și de voie bună, nu de ceartă și disensiuni, dar dacă vi se pare că un vin românesc e prea scump, vă sfătuiesc să cumpărați unul străin, fără regrete. Poate așa o să-și dea seama și ai noștri și or regla puțin mecanismele financiare.

Trecând de producție, ajungem la desfacere, adică la vânzarea finală din restaurant. Dacă pe afară, pe la restaurantele de fițe, cele cu stele Michelin, mâncarea vă pare scumpă, să vedeți ce surpriză o să aveți când comandați vin. Sigur, aici vorbim de cele mai bune selecții de vinuri din lume, de cei mai buni sommelieri din lume și de crame private, în care se pun la învechit vinuri de zeci și sute de mii de euro. Cu toate astea, vinul e mai scump decât mâncarea, care nici aceea nu e făcută din resturi. Ca să înțelegeți mai bine, de exemplu, unele restaurante cu o stea Michelin din Marea Britanie practică de luni până vineri un fel de business lunch cu prețuri între 35-45 de lire pentru 3 feluri de mâncare, iar dacă se dorește asocierea cu vinuri, doar aceasta costă undeva între 25-40 lire, adică prânzul, acompaniat de vin va costa aproape dublu.

La noi, în general, lucrurile stau puțin diferit, în general zic, pentru că și la noi, în restaurantele bune, și nu sunt puține, există posibilitatea de asociere cu vinuri din game de top. Altfel, românul de rând se mulțumește cu câte un vin la pahar, când sunt doar 1-2 consumatori la masă, iar dacă sunt mai mulți, își iau de obicei o sticlă. Combinația cu sticla e mult mai avantajoasă și să va spun de ce.

Calculul managerului spune că dintr-o sticlă de vin ies 5 pahare de 150 ml sau 6 de 125 ml și, teoretic, un manager chibzuit calculează că din 2 sau 3 pahare își acoperă costul sticlei, apoi din celelalte pahare se mai plătește una-alta și rămâne și firmei ceva. Asta-i una, cea de bun simț, dar mai sunt unii manageri care cred că sticlă de vin trebuie amortizata din maxim 2 pahare, adică unul și jumătate, iar asta este altă treabă. La un calcul simplu, o sticlă cu preț mediu de 30 lei, să zicem, s-ar vinde la pahar cu aproximativ 15-18 lei paharul, iar asta înseamnă că din 2 pahare și ceva se amortizeaza sticla, lucru corect. Dar dacă pe același vin ceri 22-25 lei per pahar, parcă nu e același lucru. Așa că, rugămintea mea este să studiați, să deveniți cât de cât connaisseurs și, evident, să penalizați astfel de decizii proaste.

Dar de ajuns cu managerii și locațiile îndoielnice, să vă povestesc cum procedează o locație cu management bun și respect pentru oameni. De obicei, între locații și cramele de vinuri se dezvoltă niște relații tare faine, prin care aceștia se ajuta reciproc și să vedeți ce… chiar în avantajul clientului. Cum așa? Vi se pare ciudat? Păi hai să vedem cum meșteresc astfel de oameni. O companie de vinuri, fie ea cea producătoare sau doar un mare distribuitor, are în portofoliu și în buget produse destinate marketingului. Adică are un buget de promovare, iar cea mai bună promovare în lumea vinului este degustarea. Degustările de vin iau forma unor evenimente complexe care, pe vremuri, aveau caracter elitist, dar azi sunt dedicate tuturor, pentru că vinul trebuie să fie un bun comun. Degustările pot fi simple, doar de vin, pot fi in blind, adică pe orbește (acestea sunt dedicate avansaților), apoi pot fi degustări de vin în asociere cu brânzeturi sau cu diferite preparate culinare, ce mai! Sunt un adevărat festin enogastronomic și un prilej bun de socializare și educare.

Abia după mai multe degustări și seri de vin înconjurați de profesioniști vom ști, într-o anumită măsură, cât de valoros e vinul din paharul nostru de 15 sau cel de 25 lei și dacă ne putem bucura de el sau dacă e cazul să ne simțim jecmăniți.

Participați la degustări și seri enogastronomice, beți vin, cumpătat, socializați și îmbunătățiți-vă cunoștințele în acest minunat univers, este important.

Eu sunt Horia Simon și vă dau întâlnire săptămâna viitoare, la o nouă ediție a emisiunii Felia de Cluj.

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.