De la berea rece la armele nucleare: scurtă istorie a frigiderului

Cum am supravieţui verii fără frigider? Fără îngheţată, bere rece, ori câteva fructe răcoroase care să ne distragă atenţia de la termometru şi de la prognozele cu cod galben de caniculă? Mai bine să nici nu ne imaginăm aşa ceva!

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 iunie 2019, 12:00

Cum am supravieţui verii fără frigider? Fără îngheţată, bere rece, ori câteva fructe răcoroase care să ne distragă atenţia de la termometru şi de la prognozele cu cod galben de caniculă? Mai bine să nici nu ne imaginăm aşa ceva!

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au recunoscut importanţa hranei păstrate la temperaturi scăzute. Metodele folosite acum câteva mii de ani nu erau însă foarte elaborate: în Egipt, documentele arată că vasele erau lăsate afară peste noapte pentru a se răci. Ştim că berea a fost importantă şi pentru muncitorii Egiptului, care o primeau în cantităţi destul de mari; dar vă putem spune că, din păcate, cel mai probabil aceasta nu era deosebit de rece. Interesant e că această variantă nu a dispărut complet nici până astăzi, ajunge doar să studiaţi câteva ferestre ale camerelor studenţeşti.

În Grecia şi în Roma alimentele erau stocate în depozite subterane încărcate cu gheaţă şi zăpadă. Pentru că în Imperiu drumurile aveau o calitate bună, patricienii îşi permiteau să comande şi să obţină delicatese (fructe exotice, brânzeturi ori fructe de mare) aduse de la mari depărtări, împachetate în butoaie cu zăpadă şi gheaţă. Cantităţile mai mari erau stocate în peşteri ori mine dezafectate, unde temperatura era coborâtă pe durata întregului an.

Prima formă de răcire artificială a fost inventată de un scoţian pe nume William Cullen, în 1740. El a demonstrat felul în care un lichid încălzit până în punctul de a se transforma în gaz cauzează, paradoxal, răcirea. Cullen nu şi-a pus în practică invenţia, dar aceasta le-a fost de folos multora care au venit după el.

În secolul al XIX-lea, tot mai mulţi oameni s-au mutat în târguri şi oraşe, ceea ce a însemnat că distanţa dintre sursa unui aliment şi consumatorul său a crescut. În Europa oamenii au încercat să rezolve problema săpând beciuri răcoroase, dar au continuat şi pieţele fixe, ori zilele de târg, la care oamenii aduceau în fiecare zi alimente proaspete. Dar ne putem imagina că lactatele ori carnea puneau probleme în zilele caniculare. În Statele Unite, în 1802, un om de afaceri pe nume Thomas Moore a brevetat un fel de cutie cu gheaţă, în care produsele puteau fi stocate cât timp erau transportate, dar variante asemănătoare au apărut şi în gospodării. . Aceste răcitoare cu gheaţă erau confecţionate din lemn şi căptuşite cu tablă. Conţineau de fapt un cub uriaş de gheaţă care ţinea alimentele proaspete. Proprietarii cumpărau gheaţă proaspătă în fiecare zi şi aveau grijă să golească vasul în care picura apa când gheaţa din răcitor se topea.

O tehnică mai elaborată a fost dezvoltată în 1851 de către scoţianul James Harrison. Acesta era de fapt tipograf şi, curăţând literele presei de tipar cu eter, şi-a dat seama că acestea se răceau puternic. El şi-a folosit invenţia pentru a înfiinţa o berărie, care însă a dat faliment, pentru că gheaţa adusă de la sute de km distanţă era mult mai ieftină. Frigiderele reale însă nu au fost departe, pentru că din păcate era tot mai greu să se găsească gheaţă naturală curată, ca urmare a poluării.

Primul frigider electric a apărut în 1913. Modelul era o catastrofă, dar unul dintre elemente, şi anume tăviţa pentru gheaţă, a fost preluat şi în frigiderele ulterioare. 5 ani mai târziu a apărut primul frigider care era de fapt un sistem închis, cu un motor aflat în partea de jos a aparatului. Acesta era însă înfiorător de scump, costa de două ori mai mult decât o maşină. Abia după scăderea costurilor de producţie acestea au început să câştige în popularitate, în 1935 existând deja pe piaţă 6 milioane de frigidere.

Aceste modele incipiente foloseau în sistemul de răcire gaze care erau toxice. Într-adevăr, au avut loc şi decese când gazul se scurgea din tuburile aparatului. Au existat mai multe tentative de a crea sisteme mai sigure, chiar şi Albert Einstein a creat un frigider cu un sistem închis, care nu avea părţi în mişcare şi era mai puţin periculos. Einstein şi-a vândut brevetul unei companii, dar modelul nu a fost comercializat niciodată. De fapt, s-a zvonit chiar că brevetul a fost cumpărat doar din motivul de a nu încăpeau pe mâinile concurenţei. Cu banii primiţi, Einstein a finanţat proiectul Manhattan, cel care a avut ca efect dezvoltarea bombei atomice.

În curând, oamenii de ştiinţă au descoperit un gaz numit freon, care era inodor, incolor şi nontoxic şi a devenit un standard pentru toate sistemele de răcire. În anii ’50, în timp ce în Statele Unite în jur de 90% din gospodării aveau frigider, în Europa procentul se ridica la doar 2%. Cu 20 de ani mai târziu, sistemele cu freon au primit o lovitură când s-a descoperit că acest gaz pune în pericol stratul de ozon al planetei. A început căutarea aşadar pentru metode alternative, dar şi dezvoltarea unor aparate care să fie mai eficiente energetic. În zilele noastre, chiar şi frigiderul foloseşte internetul. Marile companii oferă deja de câţiva ani modele echipate cu ecrane pentru a căuta reţete, cu camere pentru a urmări ce e înăuntru, ori cu sisteme de alertă pentru a ne anunţa când iaurtul nostru preferat este pe cale să expire.

Andrea Nagy

Foto: arhivă Radio Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.