Cartea de weekend: Liliana Corobca, „Kinderland”

Articol editat de dan.mosoiu, 18 aprilie 2015, 22:11 / actualizat: 14 martie 2024, 15:04

Kinderland, romanul scriitoarei Liliana Corobca, a apărut în 2013 la Cartea Românească şi a avut rapid un mare succes de critică, dar şi de vânzări. Pe scurt, povestea acestui roman sună cam aşa: Cristina, un copil de 12 ani, este nevoită să devină „mama” responsabilă a celor doi fraţi mai mici, atunci când părinţii pleacă la muncă în străinătate, după „bani lungi”. Universul unui sat moldovenesc contemporan, populat în majoritate de copii şi bătrâni, este văzut din perspectiva acestei fetiţe.

Într-o lume în criză şi derivă, copiii învaţă, din propriile experienţe, să lupte şi să supravieţuiască în aşteptarea împlinirii unui singur vis: întoarcerea părinţilor acasă – am citat din prezentarea Editurii Cartea Românească. Pe Liliana Corobca am întâlnit-o, nu cu multă vreme în urmă, la Cluj şi am întrebat-o la ce s-a gândit atunci când a început să scrie acest roman.

La copilul pe care l-am văzut intrând în curtea părinţilor mei, un copil speriat, abandonat, părăsit şi care m-a impresionat, având în vedere că eu mi-am dorit întotdeauna să am mulţi copii. Copilul acesta mi-a rămas atât de mult în memorie, încât mi-am zis la un moment dat că o să scriu un roman despre copiii abandonaţi. După câţiva ani, am avut o bursă la Graz, în Austria, iar eu le-am propus un roman despre emigraţie şi despre o familie în care părinţii au plecat şi copiii au rămas acasă. Eu sunt născută într-un sat din Republica Moldova, părinţii mei sunt profesori, iar poveştile despre copiii abandonaţi le-am aflat din familie şi de la oamenii din sat. Realitatea este, însă, specifică ţărilor din spaţiul post-sovietic, inclusiv României.

Copilul acela a fost numai un pretext, pentru că, atunci când m-am apucat de roman, el aproape a dispărut. A apărut, aşa, vag la un moment dat, dar cu povestea foarte schimbată. N-am vrut să creez o poveste bazată doar pe fapte reale, şi atunci mi-am imaginat o fetiţă care mai are doi fraţi, mama lor lucrează în Italia, tata în Rusia, este o poveste aproape banală pentru Moldova… Am folosit amintiri din propria-mi copilărie, dar şi din realitatea imediată a satului postcomunist de azi.

Am scris cartea dintr-o suflare, fără să-mi pese de reacţia criticii sau de priza ei la cititori. Nu m-am aşteptat la un succes, pentru că am avut şi alte preocupări, în special ştiinţifice, am editat volume, şi acestea nu prea se bucurau de succes. Aşa că m-am obişnuit să fiu un scriitor sau un autor mai de nişă, şi atunci când am avut reacţii foarte frumoase, cronici multe şi pozitive, m-am gândit că probabil trăim într-o epocă foarte grăbită, că stilul romanului s-a pliat oarecum pe gustul cititorului de astăzi. Dar mai e şi limbajul fetiţei de 12 ani. Poate că limbajul şi puritatea fetiţei au cucerit cititorul.

De ce să citim Kinderland? am mai îndrăznit s-o întrebăm pe autoare.

Dacă există cititori de romane, atunci pot să-l citească numai din curiozitate. Dacă există cititori care poate că nu au mult timp pentru lectură, atunci poate că îşi doresc să cunoască o realitate pe care, poate, o ignoră, dar o s-o regăsească în această carte. Este o carte poetică, se citeşte uşor, astfel încât, dacă nu ai prea mult timp, poţi s-o iei cu tine într-o călătorie, de pildă de la Cluj la Bucureşti, şi, citind-o, o să treacă timpul mai uşor…

Liliana Corobca, Kinderland, aceasta este propunerea noastră de astăzi. Să mai notăm că romanul a primit Premiul Radio România Cultural, la secţiunea „Proză”, ediţia 2014.

Dan Moşoiu