De ce a explodat francul elveţian?

Decizia de săptămâna trecută a Băncii Centrale a Elveţiei de a nu mai păstra plafonul minim de 1,2 franci pe euro a avut ca efect aprecierea monedei elveţiene cu până la 41% pe pieţele externe, fapt ce a dus ca în România băncile comerciale să ducă rata de schimb la 4,50 RON/franc sau chiar peste. Maxime istorice au fost atinse joi şi vineri, ceea ce afectează direct clienţii care s-au împrumutat în franci elveţieni şi au venituri în alte valute.

Articol editat de , 19 ianuarie 2015, 11:54 / actualizat: 10 februarie 2015, 10:37

„Din totalul creditelor acordate de bănci, în franci elveţieni mai sunt 4,5%, ca valoare, din care 3,8% sunt pentru populaţie, iar restul până la 4,5% pentru firme„, preciza joia trecută pentru MEDIAFAX, Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR. Asta fiindcă în anii din urmă foarte mulţi clienţi din România au ales să refinanţeze creditele în monedă elveţiană, preferând valute considerate acum mai stabile, în special Euro.

Austria, stat membru al zonei euro, pare cea mai vulnerabilă. Aici, francii elveţieni reprezintă 96% din creditele în valută de 25,7 miliarde de euro deţinute de privaţi la sfârşitul lunii septembrie.

De ce a luat Banca Centrală Elveţiană această decizie săptămâna trecută, renunţând la plafonul de 1,2 franci pe euro? Unul din motivele importante, pe care guvernul de la Berna nu le spune deschis, este că foarte mulţi investitori ruşi, dar şi polonezi, români ori sârbi, au declanşat o cerere mare de franci elveţieni, considerată până mai ieri o monedă stabilă şi deci numai bună pentru a schimba rublele, leii, zloţii ori dinarii şi de a păstra astfel la adăpost averile făcute în Europa de est. Simon Derrick, analist la BNY Mellon, crede că Banca Naţională a Elveţiei „sigur se aşteaptă la intrări masive de capital în următoarea săptămână şi vede prea puţine motive să asigure cumpărătorilor de franci elveţieni un curs ţinut ieftin artificial“, scrie Financial Times.

Un alt factor în decizia elveţienilor este că moneda europeană s-a depreciat, în anticiparea lansării de către BCE, poate chiar luna aceasta, a unui program de tipărire de euro pentru achiziţii de obligaţiuni. Asta făcea ca francul să devină potenţial şi mai apetisant, deci un curs mai mare ar fi dus la întărirea monedei elveţiene şi la încasări mai mari, tocmai anticipându-se o cerere semnificativă. Thomas Jordan, preşedintele Băncii Naţionale a Elveţiei, declara recent presei: „Am decis că nu mai are sens să continuăm cu măsuri care nu mai sunt sustenabile şi care pot fi menţinute doar cu intervenţii constante pe piaţă. Când ajungi la concluzia că un exit este necesar pe termen mediu pentru politica monetară, atunci nu are sens să continui, chiar dacă doar pe termen scurt.“ Într-adevăr, probabil că pe termen scurt sau mediu lucrurile vor rămâne aşa, afectând de pildă exportatorii elveţieni. Ceasurile elveţiene vor fi mai scumpe cumpărate cu alte valute, poate şi ciocolata. Dincolo de asta, însă, legile economiei funcţionează implacabil. Banii, ca orice altă marfă, se pot scumpi atunci când există sau se anticipează că va exista cerere. Iar Banca Centrală a Elveţiei tocmai asta a făcut.

Desigur, mulţi clienţi din România sunt afectaţi, recte cei cu rate în franci elveţieni şi venituri în lei. Practic, în ultimii zece ani, rata lor pentru creditele imobiliare s-a dublat, efortul devenind uneori nesustenabil. Cu toate avertismentele de atunci ale guvernatorului BNR, unii români s-au lăsat tentaţi de cursul relativ bun franc/leu şi de dobânzile mai atractive decât la euro. Riscul în aceste cazuri şi-l asumă clientul, iar în cazul unui credit imobiliar pe 25 sau 30 de ani, acest risc era semnificativ. Durerea de acum se datorează tocmai asumării conştiente (sau nu) a acestui risc.

Soluţia este una dublă. Pe termen scrut, clienţii trebuie să înţeleagă că creditul se face în moneda în care ai venituri. Apoi, pe termen mediu şi lung, accentul trebuie pus pe educaţia financiară încă din clasele mici. Aşa, peste o generaţie, vom avea viitori clienţi mai bine informaţi şi implicit mai responsabili în ceea ce priveşte opţiunile financiare şi implicţiile lor.

Cristian Ivaneş