Pădurea părea nesfârşită. Începea cu câteva tufişuri de spini pe sub care mistreţii îşi mângâiau pielea în nopţile calde de vară în care apa, pe pereţii de stâncă ai peşterii, săpată parcă până în fundul pământului, chiar lângă pădure, abia se prelingea. Mistreţii croiau acolo cărări, căci mână de om nu putea fi, adevărate tuneluri […]