Ce mai citim: Prevestirea, de Ioana Pârvulescu

Ideea principală a acestei cărți biblice este aceea că Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul tuturor oamenilor și că mila sa se întinde asupra tuturor, cu condiția să existe pocăință din partea lor. Spre deosebire însă de varianta originală din Biblie, romanul în discuție este presărat cu multe personaje interesante și cu detalii bine realizate. Este imaginată o gamă largă de pescari și călători din mai multe colțuri ale lumii: evrei, filisteni, asirieni, greci, fiecare cu credința, obiceiurile și superstițiile sale. Povestea este purtată de-a lungul multor generații, descendenți ai lui Iona, ajungând până în zilele noastre.

Articol editat de cristina.rusu, 23 mai 2021, 00:00 / actualizat: 23 mai 2021, 11:53

Iona, evreu din Galileea, este personajul pe care Dumnezeu îl alege să vestească pieirea în cetatea Ninive, „din cauza relelor din oameni”. Dar unchiul său, Iacob (sau poate tatăl său?), un foarte priceput vindecător al tuturor bolilor, fizice și sufletești, dorește să-l ducă în Tarșiș, „la capătul lumii”, unde avea mare avere, dar nu avea urmași, motiv pentru care îl alesese pe Iona ca moștenitor al său. Și fiindcă cel ales a pornit spre Tarșiș și nu spre Ninive, a fost pedepsit de Dumnezeu și „și-a pierdut soarele”, petrecând trei zile în burta unui monstru marin. Iona s-a rugat și s-a căit, dobândindu-și astfel iertarea. S-a trezit pe malul filistenilor total schimbat, renăscut. El și-a îndeplinit apoi misiunea, a mers în strălucitoarea cetate Ninive unde  a vorbit, zile în șir, de pieirea cetății, reușind să-i aducă pe oameni la pocăință totală, inclusiv pe mai marii conducători ai orașului. Dar pentru Iona nu a fost de ajuns, a ieșit din cetate în ziua de dinaintea dezastrului și a așteptat să o vadă căzând, dar cetatea a rămas în picioare. „Viața învinsese, Dumnezeu învinsese, Iona pierduse…” Credea că își irosise cuvintele fiindcă nu se împlinise profeția, i se părea că Dumnezeu îl păcălise. „El voia să-și vadă cuvintele împlinite, dar ce n-a înțeles (…) a fost că puterea vorbelor lui era alta și altfel decât credea el… Pentru că puterea lor se trage din puterea lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea omului. Cuvintele lui construiseră vieți, nu distruseseră ziduri. Adică opera și-a depășit creatorul (…) într-un mod absolut măreț.” Prin vorbele sale, Iona a ajutat la salvarea cetății, misiunea lui fiind astfel îndeplintă. Puterea cuvintelor asupra oamenilor este un aspect surprins în mod strălucit de talentata romancieră. Iar aceasta împreună cu recunoașterea greșelilor pot face minuni, pot schimba comportamente și apoi destine. Acest lucru este demonstrat de câteva ori pe parcursul lecturii.                                                                                                                                                       

Din când în când narațiunea este întreruptă de câte o adresare directă unui descendent din neamul lui Iona, care ascultă povestea înainte de căsătorie. Fiica lui Iona este prima povestitoare din lungul șir și, cu toate că în acele vremuri oamenii aveau mulți copii, aflăm că „Esther a avut doar un bărbat, o fată, o nepoată și o poveste.”  De-a lungul timpului povestitorii aduc și unele contribuții personale, dar firul epic general rămâne același. Povestea supraviețuiește peste 92 de generații, fiecare aducându-și contribuția, purtând astfel amprenta timpurilor pe care le străbate. Apar uneori detalii din lumea reală, care ne fac să stabilim cam cât am înaintat în timp: la un moment dat este menționat Marchizul de Sade, apoi aflăm despre descoperiri arheologice sau despre introducerea electricității și a apei curente, după un timp începe construirea turnului Eiffel și urmeză să aflăm apoi despre folosirea internetului. Inserarea în text a povestitorilor și a progresului omenirii este foarte lină, precum curgerea apei, încă un aspect prin care se face remarcat talentul scriitoricesc.

Povestea rămâne într-un fel neterminată, „în coadă de pește”, cum spune ultima povestitoare; nu aflăm dacă Iona rămâne în Ninive sau se întoarce acasă. Însă epilogul compensează această lipsă prin contactul cu bucăți din poveste, identificate în diferite colțuri ale lumii: într-un tablou în München, într-o carte la Londra, în apropierea unei insule din Indonezia sau la o specie de papagal în Napoli. Scrisă cu multă sensibilitate, filosofică, psihologică și străbătută de umor, cartea se citește pe nerăsuflate, nu poate fi lăsată din mână, învăluindu-ne în emoție și pe noi, cititorii de astăzi, așa cum de-a lungul timpului povestea lui Iona l-a emoționat pe fiecare ascultător în parte.

Nadia Doja, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.