Prima pagină » Personalitatea Zilei » Personalitatea zilei: Suzanne Vega [AUDIO/VIDEO]

Personalitatea zilei: Suzanne Vega [AUDIO/VIDEO]

Suzanne Vega

A debutat în anii ’80, cu melodii care se încadrează undeva la graniţa dintre rock şi neo-folk. Marca ei caracteristică era faptul că se acompania singură la chitară, dar şi o voce fără vibrato, caracterizată uneori drept „uscată precum hârtia abrazivă”. Astăzi, 11 iulie, sărbătorita lumii muzicale este Suzanne Nadine Vega, care împlineşte 61 de ani.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 11 iulie 2020, 06:00 / actualizat: 11 iulie 2020, 8:29

A debutat în anii ’80, cu melodii care se încadrează undeva la graniţa dintre rock şi neo-folk. Marca ei caracteristică era faptul că se acompania singură la chitară, dar şi o voce fără vibrato, caracterizată uneori drept „uscată precum hârtia abrazivă”. Astăzi, 11 iulie, sărbătorita lumii muzicale este Suzanne Nadine Vega, care împlineşte 61 de ani.

S-a născut în Santa Monica, în California. Mama ei lucra ca analist de sisteme de calcul, iar tatăl ei era un scriitor de origine portoricană. Casa familiei Vega răsuna de muzică: motownul, jazzul şi folkul au fost genurile care au influenţat gustul muzical al tinerei Suzanne.

A simţit chemarea artistică în 1979, după ce a asistat la un concert cu Lou Reed. Pe atunci Suzanne lucra ca recepţioneră în timpul zilei, iar serile cânta în cluburile Greenwich Village. Publicul care o asculta a început să crească, dar casele de discuri i-au respins proiectul pentru un album.

A debutat în 1985, la o casă de discuri a cărei conducere se arăta sceptică în privinţa vânzărilor. După ce numărul de exemplare vândute a trecut de un milion, a devenit evident că vocea lui Suzanne Vega avea un ecou în lume. LP-ul s-a numit Marlene on the wall, iar revista Rolling Stones l-a plasat printre cele mai bune 100 de albume ale anilor ’80.

A urmat discul Solitude standing în 1987, care s-a bucurat de o primire spectaculoasă. A fost nominalizat la 3 premii Grammy, a urcat pe locul 2 în Marea Britanie şi pe locul 11 în Statele Unite. De pe acest album a făcut parte piesa Luca, scrisă din perspectiva unui băieţel abuzat.

Piesa de deschidere a discului era o compoziţie acapella uşor ciudată, despre un restaurant de lângă campusul universităţii Columbia, numit Tom’s diner. Piesa a fost de multe ori remixată şi a început să se audă în locurile în care autoarea ei nu s-a aşteptat: în cluburi. Între timp, un programator german pe nume Carl Heinz Brandemburg era preocupat cu elaborarea unei noi tehnologii care va fi cunoscută mai târziu ca metoda de compresie mp3. El şi-a dat seama că vocea lui Suzanne Vega era perfectă pentru a verifica puritatea comprimării fişierelor audio, motiv pentru care aceasta a primit porecla de „mamă a mp3-ului”.

În anii ’90 au urmat 2 albume pe care criticii le încadrau mai degrabă în categoria rock-ului industrial. A fost un deceniu în care a făcut foarte multe: şi-a adunat cântecele şi le-a publicat într-un volum de versuri, a cântat alături de artişti de operă precum Luciano Pavarotti şi şi-a dat vocea unor producţii Disney. În 2006 a fost prima cântăreaţă care a susţinut un concert în realitatea virtuală numită Second life. Ultimul ei album, dedicat oraşului New York, l-a lansat în 2007.