Prima pagină » Personalitatea Zilei » Personalitatea zilei: Elvis Presley [AUDIO/VIDEO]

Personalitatea zilei: Elvis Presley [AUDIO/VIDEO]

Elvis Presley

Articol editat de cristina.rusu, 22 februarie 2020, 06:00 / actualizat: 22 februarie 2020, 8:16

În 22 februarie 1962, Elvis Presley ajungea în fruntea vânzărilor din Marea Britanie cu piesa Rock-A-Hula Baby, o melodie de pe coloana sonoră a filmului Blue Hawaii. Era al 10-lea single al artistului american cu care acesta ajungea nr. 1 în Europa. Dar de unde a plecat şi de ce a fost atât de iubit Elvis Presley?

În 1948, într-un liceu din Memphis, Statele Unite, a apărut un nou elev. Era adesea chinuit de colegii de clasă, care-l considerau mult prea „băiatul mamei”, iar cu profesoara de muzică nu se înţelegea grozav. Aceasta i-a dat o notă proastă şi l-a numit total lipsit de talent artistic. În ziua următoare, tânărul a apărut la şcoală cu o chitară şi a interpretat în faţa tuturor o piesă la modă pe atunci, ”Keep them cold icy fingers of me”. Colegii săi au fost de acord că profesoara de muzică nu a avut dreptate şi că pur şi simplu nu a apreciat genul său de cântat. Elevul din Memphis purta numele de Elvis Aaron Presley.

A început să ia lecţii de chitară de la un elev mai mare şi chiar a format o trupă, dar timpul de muzică era limitat, pentru că Elvis lucra în acea vreme ca plasator la un teatru. Era timid şi se integra mai greu, deşi fetele l-au remarcat după ce şi-a lăsat păr lung şi după ce a participat la o emisiune de tinere talente. Bântuia prin jurul cluburilor din Memphis pentru a trage cu urechea la muzica blues şi country, dar i-au plăcut şi artiştii de culoare ai genului Gospel, care mai târziu i-au influenţat stilul.

În 1953, cu liceul terminat, s-a gândit să se orienteze spre o carieră muzicală. Plătea pentru timp de studio pentru a-şi face propriile înregistrări, chipurile pentru uz personal, dar alegea studiouri mai mari şi mai scumpe, probabil în speranţa de a fi descoperit. Una din interpretările sale a fost preluată de un post de radio local şi au urmat primele apariţii live, la care Elvis folosea chitara sa din copilărie. Dar asta nu era o problemă: membri ai trioului alături de care cânta îşi aduc aminte că obişnuia să-şi mişte picioarele după ritm în timpul pieselor, iar pantalonii largi amplificau mişcarea, ceea ce producea reacţii în rândul doamnelor din audienţă.

Succesul comercial a venit mai greu şi a avut şi momente insolite. A primit de pildă un contract de la o firmă producătoare de gogoşi care dorea să-l audă într-una din reclamele sale. Până la urmă pentru singura reclamă, nedifuzată, Elvis a fost remunerat cu o cutie de gogoşi. În 1956 a contractat o serie de 8 apariţii pentru CBS, iar piesa sa I forgot to remember to forget a ajuns în topul clasamentului country.

Primul album, apărut în acelaşi an, cuprindea câteva balade country, o piesă pop ceva mai săltăreaţă, iar restul se încadrau în stilul în ascensiune numit Rock and Roll. Chiar dacă Elvis nu era un chitarist la fel de versat precum Chuck Berry de pildă, imaginea de pe acest album, cu el interpretând la chitară pe scenă, pare să fi devenit cea care a capturat cel mai bine stilul acestui nou gen.

Publicul a fost din ce în ce mai înnebunit după spectacolele sale. De fiecare dată când începea cu You ain’t nothin’ but a hound dog, audienţa exploda. În două concerte susţinute în Mississippi, autorităţile au considerat de cuviinţă să mobilizeze 50 de membri ai Gărzii Naţionale, pentru a preîntâmpina problemele. A urmat un al doilea album şi o producţie cinematografică, dărâmată de critică, dar cu succes la public, de care se leagă hitul nr. 1 intitulat Love me tender.

În 1958 a fost încorporat la o bază militară din Arcansas. În armată a învăţat karate, de care s-a ocupat serios, dar tot aici un sergent i-a făcut cunoştinţă cu amfetaminele. A fost demobilizat în 1960, iar trenul care l-a dus către casă a fost oprit în repetate rânduri, pentru a-i permite lui Elvis să-şi salute fanii.

Piesele sale cele mai cunoscute se leagă de Nashville: din studiourile de aici a ieşit It’s now or never şi Are you lonesome tonight, laolaltă cu alte melodii pe care criticii le-au descris ca pătrunse de Chicago blues. În esenţă, imaginea sa era a unui artist care poate cânta orice şi poate fi orice: un adolescent obraznic, un iubit periculos, un cântăreţ versat de blues sau un entertainer într-un club de noapte. A organizat un spectacol caritabil cu scopul de a construi un monument pentru soldaţii ce au pierit la Pearl Harbor, apoi s-a concentrat pe industria filmului, fiind nevoie de 8 ani până ce s-a întors din rătăcirea sa de la Hollywood.

Programul său a devenit foarte aglomerat odată cu întoarcerea sa pe scenă, culminând în anul 1973, când a înscris 178 de concerte. Suprasolicitarea şi diversele dependenţe şi-au spus cuvântul însă, iar sănătatea a început să i se degradeze. De două ori s-a supradozat cu barbiturice, petrecând 3 zile în comă după primul astfel de incident. A murit în august 1977, iar preşedintele de atunci, Jimmy Carter, a dat publicităţii un comunicat în care a onorat felul în care Elvis Presley a schimbat cultura muzicală a Statelor Unite.