Prima pagină » Campanii » Filmul de weekend » Filmul de weekend: 9 motive să vedeți The Irishman

Filmul de weekend: 9 motive să vedeți The Irishman

2. Are o distribuție pe care nu ar trebui să o rateze nici un cinefil care se respectă. Separat sau împreună cîte doi din actorii care joacă în ”The Irishman” i-ați mai văzut, dar niciodată pe toți trei laolaltă. Robert de Niro, Al Pacino și Joe Pesci au o revenire spectaculoasă în acest film și demonstrează, încă o dată, proba talentului incredibil care i-a consacrat. Greu de spus care dintre ei joacă mai bine, toți sînt fantastici; preferatul meu, în ”The Irishman” este Al Pacino, care de altfel joacă prima oară sub direcția lui Scorsese, dar m-am bucurat nespus să îl revăd și pe Harvey Keitel, pe care îl știți din multe filme, inclusiv ”Taxi driver”, din 1976 sau din ”Reservoir Dogs” și ”Pulp Fiction”, filme-cult regizate de Quentin Tarantino.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 decembrie 2019, 06:00 / actualizat: 7 decembrie 2019, 11:05

2. Are o distribuție pe care nu ar trebui să o rateze nici un cinefil care se respectă. Separat sau împreună cîte doi din actorii care joacă în ”The Irishman” i-ați mai văzut, dar niciodată pe toți trei laolaltă. Robert de Niro, Al Pacino și Joe Pesci au o revenire spectaculoasă în acest film și demonstrează, încă o dată, proba talentului incredibil care i-a consacrat. Greu de spus care dintre ei joacă mai bine, toți sînt fantastici; preferatul meu, în ”The Irishman” este Al Pacino, care de altfel joacă prima oară sub direcția lui Scorsese, dar m-am bucurat nespus să îl revăd și pe Harvey Keitel, pe care îl știți din multe filme, inclusiv ”Taxi driver”, din 1976 sau din ”Reservoir Dogs” și ”Pulp Fiction”, filme-cult regizate de Quentin Tarantino.

3. ”The Irishman” nu este încă un film cu mafioți. Nici măcar încă un film despre Jimmy Hoffa (cel mai cunoscut film biografic despre celebrul lider sindical este cel regizat în 1992 de Danny de Vito, cu Jack Nicholson). ”The Irishman” e diferit de ce s-a făcut pînă acum. Scorsese pare că mai avea lucruri de spus după ”Goodfellas” și ”Casino”, alte două filme în care e vorba despre crima organizată și a revenit la temă, dar nu și la maniera de abordare a subiectului.

4. Are un ritm aparte. Nu e alert, cum sînt de obicei filmele cu gangsteri, execuții în stil mafiot și împușcături, ”The Irishman” e construit ca o privire înapoi în timp și de aceea fluxul narativ capătă un ritm al amintirii.

5. Reconstituie o epocă din istoria Americii la care unii, mai în vîrstă, au fost martori; alții, mai tineri, nu știu nimic despre ea. Este în finalul filmului un personaj, o soră medicală tînără, care atunci cînd aude de Jimmy Hoffa ridică din umeri, nu auzise de el. Dacă ar fi fost întrebată de asasinarea lui Kennedy, de asemenea prezentă în film, nu m-aș fi mirat să nu fi auzit nici de asta. Personajele din ”The Irishman” sînt reale, au făcut parte din istorie, au fost prezente în buletinele de știri. Martin Scorsese rămîne în ficțiune și în legendă, dar dă propria lui variantă despre implicarea Mafiei în dispariția liderului sindical, produsă în 1975. Deși a fost oficial declarat mort 7 ani mai tîrziu, trupul lui Jimmy Hoffa nu a fost niciodată găsit.

6. Din cadre, din costume, din reconstituirea atmosferei deceniilor trecute, întregul film emană nostalgie. Povestea are un puternic caracter uman în abordare, e un film despre prietenie, frăție și trădare. Poate și despre regrete și remușcare. Regizorul s-a inspirat din cartea I heard you paint houses, scrisă de Charles Brandt. (Titlul cărții e folosit ca replică în film, și se referă, în limbaj codat, la un ucigaș plătit. Continuarea: nu doar zugrăvesc, mă ocup și de tîmplărie, se referă la faptul că după crimă ucigașul lasă locul curat, scapă de cadavru.)

7. ”The Irishman” ne arată cît de departe poate merge tehnologia în industria cinematografică. Și nu mă refer la efecte speciale, deja exploatată în blockbustere. Hulită de unii, lăudată de alții, tehnica de manipulare a imaginilor pe calculator îi arată pe actori cu cîteva decenii mai tineri, sau, după caz, mai bătrîni. Joe Pesci și Robert de Niro au 76 de ani, Al Pacino 79. Fețele lor au fost întinerite și e adevărat că în unele cadre arată bizar și au ceva robotic în mimică, mai ales la nivelul gurii, dar pînă la urmă e un merit faptul că îi putem vede pe ei jucînd diferite vîrste; chiar dacă imaginea nu arată perfect, și trupul uneori îi trădează, cred că, din punct de vedere actoricesc, este un cîștig imens. În mod sigur dacă erau înlocuiți cu alți actori, atunci cînd acțiunea se referă la alte epoci, calitatea filmului ar fi avut de suferit.

8. Coloana sonoră și sound designul. Felul în care sînt utilizate muzica și sunetul în film e absolut extraordinar. De la intensitatea vocilor, la piesele folosite, de la la ambianța de fundal pînă la o scenă excelentă în care sunetul lipsește cu desăvîrșire, ”The Irishman” e o construcție în care totul a fost gîndit în detaliu și în privința sunetului. Un mare plus ce va rămîne în ureche: vocea lui Robert de Niro, în ipostaza de narator.

Ultima oră

Mai multe...

Ascultă Radio România Cluj Live