Filmul de weekend: Joker

În primul weekend de la lansare, ”Joker” a avut încasări record de aproape 94 de milioane de dolari, cu toate că cronicarii de film de peste ocean au criticat vehement violența peliculei și unele voci au cerut chiar interzicerea ei. Wall Street Journal notează că ”dacă nu sufereai destul de anxietate, ”Joker” ar putea fi biletul cîștigător”, iar în New Yorker citim că personajul este de fapt ”o ramă goală”. În Europa filmul a fost mult mai bine primit, dacă ne gîndim că pelicula a cîștigat cea mai importantă distincție la Festivalul de la Veneția, Leul de Aur.
De unde vin temerile legate de ”Joker”? În primul rînd trebuie spus că, da, este violent, dar prin comparație cu clasicul The Shining, de exemplu, regizat de Stanley Kubrick în 1980, ”Joker” este mult mai blînd cu spectactorii slabi de înger. E drept, rîsul personajului, grimasele lui, bătaia din picior, toate au ceva neliniștitor care se transmite în sala de cinema chiar și atunci cînd nu curge sînge, însă există filme de groază care sînt mult mai agresive. Temerea cea mai mare este că personajul din ”Joker” ar putea naște imitatori, că ar incita la violență. FBI-ul a cerut poliției să urmărească postări sau conversații suspecte pe rețelele de socializare. Unele cinematografe americane au anunțat că nu permit accesul înăuntru cu costume sau măști de clovn. Cred că trebuie totuși să nu amestecăm lucrurile: un spectator care înțelege convenția cinema-ului, dacă este un tip pașnic și fără probleme psihice, nu se va apuca niciodată să facă ce vede pe ecran.
Joker nu este întruchiparea răului absolut, nu trebuie citit în această cheie. E un personaj în care binele și răul se amestecă, la fel ca în orice ființă umană, doar că el trece niște granițe și există niște circumstanțe care îl transformă. Joker nu e malefic la modul gratuit, cei pe care se răzbună i-au provocat, în mintea lui, multă durere. Este vorba și de revolta împotriva sistemului ce-l strivește și împotriva semenilor care îl dau la o parte și-l rănesc.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 12 octombrie 2019, 06:00 / actualizat: 12 octombrie 2019, 16:48

Această prezentare necesită JavaScript.

Indiferent de problemele morale și etice pe care le poate ridica ”Joker”, indiferent de cei care spun că filmul nu are valoare artistică, părerea mea este că e neapărat să îl vedeți pentru prestația actoricească senzațională a lui Joaquin Phoenix. E atît de bun în rol, că lista de superlative nu poate acoperi toată gama de emoții pe care le transmite. Un clovn cu probleme psihice care visează în anii 80 să ajungă actor de stand-up comedy, dar care ajunge criminal pare să fie rolul pentru care Phoenix e predestinat. A slăbit 25 de kilograme pentru această prestație și-l vedem aproape scheletic, ceea ce îl face și mai convingător și credibil. Minunată este și coloana sonoră, uneori stridentă, alteori plină de lirism, ca un contrapunct la scenele din film. That’s life, cîntat de Frank Sinatra e leitmotivul muzical ce subliniază că la fel e și viața, amestec de sublim și de teroare.

”Joker” mi-a adus aminte de două filme clasice din care se inspiră: ”Taxi Driver”, cu tema inadaptatului social ce ajunge să omoare pentru că e respins de toată lumea și ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, evident, datorită poveștii dintr-un spital de nebuni.

Text/foto: Anca Mureșan Bota

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.