Personalitatea zilei: T.S. Eliot [AUDIO/VIDEO]

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 26 septembrie 2019, 06:00 / actualizat: 26 septembrie 2019, 9:18

În 1919, după moartea tatălui său, a scris poemul Ţară pustie, care a devenit simbolul generaţiei de după război: o generaţie care şi-a pierdut direcţia şi speranţa. Un volum de versuri pe care l-a scris ca amuzament pentru nepoţii săi, Cartea lui Moş Opossum despre pisicile poznaşe, s-a transformat în libretul muzicalului Pisicile, care a fost un mare hit pe Broadway. Premiul Nobel i-a fost acordat în 1948: după cum a motivat comitetul de premiere, „pentru contribuţia sa remarcabilă, de pionierat, la poezia modernă”.

Zic, deci – să nu uiţi până mâine!
Din start: PISICA NU E CÂINE.
Câinii pretind că-adoră lupta, dar
Adesea latră, de muşcat – mai rar;
E, vai, un mocofan târâie-brâu,
Orice cuvânt îl poate ţine-n frâu.
Pentru Pisici, se spune, e un rit:
Să nu-ţi vorbească de nu le-ai vorbit.

Pentru un poet considerat atât de important, T.S. Eliot a produs puţine texte literare. El a rămas conştient de acest lucru în întreaga sa carieră. Într-o scrisoare adresată lui H.J. Woods, unul dintre profesorii săi de la Harvard, poetul scria:

„Reputaţia mea la Londra se bazează pe un singur volum subţire de versuri, fiind menţinută prin câteva poezii apărute în fiecare an. Ceea ce contează însă e ca fiecare vers să fie perfect în felul lui, aşadar apariţia fiecăruia să fie considerată un eveniment”.

A încetat din viaţă în 1965. La solicitarea lui, cenuşa i-a fost înapoiată în Somerset, Marea Britanie, locul de unde, cu un secol în urmă, părinţii săi emigraseră în Statele Unite. Pe placa lui comemorativă se află un citat dintr-un poem al său:

În început mi se află sfârşitul; iar în sfârşit, începutul.

Andrea Nagy

Sursă foto: wikipedia

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.