Ce putem face pentru a avea o relaţie de cuplu armonioasă?

Articol editat de cristina.rusu, 18 mai 2019, 06:00 / actualizat: 20 mai 2019, 14:20

Dacă în unele ţări şi culturi relaţia de cuplu este un subiect tabu, slavă Domnului, la noi nu. Ba mai mult: începem încet-încet să conştientizăm că, pentru a avea o relaţie perfectă cu cel sau cu cea de lângă noi, e nevoie să lucrăm, să ne implicăm direct şi în totalitate; să dăruim, ca să putem astfel să creăm, să închegăm, să consolidăm şi apoi să susţinem şi să ne bucurăm de o relaţie fericită.

Iar dacă în unele cazuri – fericite, de altfel – lucrurile decurg firesc între cei doi parteneri de cuplu şi niciunul dintre ei nu trebuie să facă niciun efort prea mare pentru a avea parte de o relaţie funcţională şi fericită, în cele mai multe cazuri lucrurile nu stau chiar aşa. Despre problemele din relaţiile de cuplu vreau să vorbesc cu două dintre psihoterapeutele cele mai cunoscute şi apreciate din Cluj-Napoca, dr. în psihologie Raluca Anton şi dr. în psihologie Adela Moldovan.

Carmen Sas: Bărbaţii şi femeile nu sunt făcuţi din acelaşi aluat: suntem diferiţi din punct de vedere psihologic şi biologic. Şi nu cred că greşesc când spun că într-o relaţie nu trebuie să aştepţi foarte mult de la partenerul tău, nu trebuie să aştepţi ca acesta să privească lucrurile la fel ca şi tine. Am sau nu dreptate?

Raluca Anton: Cred că este punctul de pornire când vorbim de relaţii. Ar fi foarte important să încercăm să ne gândim mai mult la noi şi mai puţin la ce ar trebui să ştie celălalt despre noi, ce ar trebui să ghicească atunci când e vorba de nevoile noastre. În primul rând, haideţi să ne cunoaştem pe noi înşine şi să vedem care sunt nevoile pe care le avem, dorinţele pe care le avem; şi apoi să învăţăm să le solicităm într-un mod eficient partenerului.

Adela Moldovan: Este şi momentul în care încep primele dificultăţi într-o relaţie, tocmai când începem să observăm acele diferenţe. De foarte multe ori când ne îndrăgostim vedem ca sub lupă asemănările dintre noi şi ne încântă faptul că suntem atât de asemănători: că gândim la fel, că simţim la fel. Iar apoi, când încep să apară aceste diferenţe dintre noi (nu există doi oameni pe lumea aceasta care sunt perfect identici), începem să ne speriem, încercăm să ne modelăm unul după chipul celuilalt. De aici apar de foarte multe ori tensiunile într-o relaţie.

Raluca Anton: Este o aşteptare implicită în mintea fiecăruia dintre parteneri, că „voi face eu ceva, astfel încât la un moment dat celălalt să se schimbe, să fie aşa cum îmi doresc eu”. Cred că destul de puţine sunt acele situaţii în care celălalt se schimbă atât de mult încât să-mi îndeplinească mie nevoile, astfel încât eu să fiu fericită în relaţie. Ne îndrăgostim de oameni pentru lucrurile pe care ei le fac, pentru felul în care vorbesc, pentru lucrurile pe care ni le spun. La un moment dat, avem aşa un plan ascuns ca ei să nu mai fie oamenii respectivi; să nu mai facă lucrurile pe care le-au făcut acum ceva vreme: de care ne-am bucurat şi care ne-au plăcut, dar pe care să le schimbe, dacă se poate.

Adela Moldovan: Iar odată ce se schimbă, nu mai e omul de care ne-am îndrăgostit.

Carmen Sas: Asta pentru că ne schimbăm şi noi foarte mult într-o relaţie.

Adela Moldovan: Sigur, relaţia este adesea un teren foarte propice în care eu mă pot dezvolta. Dacă ne dezvoltăm calităţile sau defectele depinde foarte mult şi de dinamica dintre noi. Dar relaţia de cuplu este un teren (şi chiar şi o unealtă) în care noi progresăm, ne schimbăm unul pe celălalt. De aceea şi când se încheie o relaţie de multe ori suferim atât de mult, pentru că celălalt este mai mult decât o simplă prezenţă lângă noi: este parte din noi şi eu devin parte din el.

Carmen Sas: Ce se întâmplă într-o relaţie când tot timpul unul din cei doi vrea să-l schimbe pe celălalt?

Raluca Anton: De multe ori sunt momente în care ajungem să avem discuţii în contradictoriu, momente în care începem să ne certăm pe „cum aş vrea să fii tu” şi „cum eu nu pot să fiu ceea ce tu-ţi doreşti”. Una dintre dificultăţile cele mai mari pe care le avem când vine vorba de relaţii este că nimeni nu ne-a învăţat cum să ne comunicăm dorinţele şi cum să ne comunicăm aşteptările. Şi atunci de multe ori ajungem să le comunicăm în situaţii de conflict, sau în situaţii în care ne aruncăm unul altuia reproşuri.

Adela Moldovan: Iar aceste reproşuri rănesc. Dacă facem asta o perioadă lungă de timp, partenerul nostru are impresia că nu este suficient de bun pentru noi. Dacă fiecare dintre noi credem asta, pentru că discuţiile ultimelor luni – sau ultimilor ani – dintre noi sunt de genul acesta, suferim enorm de mult în relaţia respectivă. În încercarea de a ne schimba, de fapt ne reducem capacitatea de a rezolva ceva. Devenim confuzi, într-un mediu extrem de conflictual. Şi atunci, deşi fiecare avem intenţii bune, deşi ne dorim să rezolvăm lucrurile, ne afundăm tot mai tare în nişte probleme. Pentru că toţi ne dorim de fapt să fim suficient de buni în ceea ce facem: profesional, personal, în rolul de soţ, soţie, partener de viaţă, părinte. Iar reproşurile şi critica, prezente într-o relaţie (mai ales dacă sunt pe aceste domenii mai largi, nu doar strict pe ceva), de foarte multe ori ne stimulează această frică profundă pe care toţi o avem, aceea că poate nu suntem suficient de buni.

Carmen Sas: Ce înseamnă cu adevărat o relaţie fericită?

Raluca Anton: Ce ne arată studiile când vine vorba de acest lucru este că o relaţie satisfăcătoare este definită printr-un management bun al conflictelor, o discuţie eficientă în legătură cu situaţiile cu care cei doi nu sunt de acord, apoi acel sentiment de prietenie, faptul că pot să accepte că sunt diferiţi.

Carmen Sas: Prietenia cred că vine cumva împreună cu o doză mare de respect faţă de partenerul tău.
Raluca Anton: Aşa este, apare şi acest respect în studiile de specialitate ca fiind unul dintre factorii care ţin de satisfacţia unei relaţii.

Adela Moldovan: Respect faţă de nevoile celuilalt, respect faţă de aceste diferenţe. La un moment dat, acest respect poate însemna să încetezi să mai încerci să-l schimbi pe celălalt. Această prietenie de foarte multe ori este tradusă în studii sub conceptul de kindness, de bunătate. Chiar dacă avem conflicte, chiar dacă nu suntem de acord, nu-l văd pe partenerul meu ca fiind o fiinţă care îşi doreşte să mă facă să sufăr. Înţelegem că suntem buni unul cu celălalt: chiar dacă uneori ne rănim, chiar dacă uneori nevoile noastre se bat cap în cap. Aceste relaţii rezistă mai mult în timp, acolo unde partenerii se percep unul pe celălalt ca fiind în esenţă buni şi reuşesc să treacă peste momentele dificile. Nu s-a întâlnit încă în studii un cuplu care să spună că nu a avut nicio problemă.

Carmen Sas: Bunicii mei îmi spuneau, după o căsnicie de peste 70 de ani, că au dus până la capătul vieţii lor această călătorie împreună pentru că, de fiecare dată când unul din ei era supărat sau nervos, celălalt îl lăsa să se descarce şi nu intra în conflict. Apoi discutau problemele când erau amândoi calmi.

Raluca Anton: Bunicul meu îmi spunea: „Să încercaţi să nu dormiţi spate în spate”.
Adela Moldovan: Bunicii mei ştiau să se certe într-un mare fel, dar lucrau împreună. Chiar dacă se certau, în 5 minute îi auzeai povestind.

Carmen Sas: Credeţi că e important ca fiecare dintre noi să avem un scop atunci când intrăm într-o relaţie?

Raluca Anton: Acesta este iarăşi un element pe care studiile de specialitate îl scot în evidenţă, faptul că un lucru care duce la calitatea unei relaţii este a avea un scop comun, a avea planuri comune; a avea vise pe care le construim şi pe care împreună reuşim să le ducem mai departe. Sunt elemente în studiile de specialitate care spun că practic acesta este şi unul dintre motivele pentru care de fapt după 40 de ani apare o criză. Pentru că am avut multe planuri, multe scopuri: scopuri din perspectiva carierei, din perspectiva casei, scopuri în ceea ce-i priveşte pe copii. după ce am aşezat multe din aceste lucruri, cumva ne trezim unul lângă celălalt şi ne întrebăm cine suntem şi ce mai avem de făcut. Este iarăşi un mecanism prin care felul acesta de a fi al societăţii noastre, cu un focus intens pe a avea lucruri, duce la dificultăţi şi în relaţii: pentru că interpretăm fericirea în termeni de a avea şi prea puţin în termeni de a fi.

Adela Moldovan: Muncim foarte mult pentru a avea, ceea ce ne lasă fără timp pentru a fi: pentru a fi liniştiţi, pentru a fi relaxaţi, pentru a fi fericiţi preţ de câteva momente. Iar când ne terminăm la un moment dat goana după câte-un obiectiv din acesta în termeni de a avea, suferim pentru că nu am fost cum ne dorim să fim. Şi atunci, de foarte multe ori considerăm că relaţia nu este potrivită, învinovăţim partenerul, alteori ne învinovăţim pe noi înşine. Dacă nu ne dăm seama, dacă nu stăm să avem un moment de trezire în care să ne fixăm aceste scopuri într-un mod mai conştient, de cele mai multe ori vom repeta, poate într-o altă relaţie, exact aceleaşi etape. Poate vom transmite mai departe ideea că aşa sunt relaţiile, nu poţi să fii fericit, dragostea înseamnă numai suferinţă şi alte astfel de concepţii pesimiste.

Raluca Anton: Cred că e o problemă şi ideea aceasta că ne imaginăm fericirea ca pe un continuum. Ori în nicio etapă a vieţii noastre nu putem interpreta fericirea ca pe un continuum. Fericirea este imaginea pe care tu o construieşti în legătură cu o perioadă din viaţa ta, în care ai avut şi bune şi rele; şi nu este acel exerciţiu de a te uita numai la lucrurile bune care ţi s-au întâmplat şi a le ignora pe cele rele, ci a valoriza lucrurile bune pe care le ai şi a nu fi mereu nemulţumit că nu e un continuum.

Adela Moldovan: A căuta lucrurile bune în orice moment din viaţa ta. Aceasta este o altă eroare pe care o facem în relaţiile noastre, faptul că punem relaţia pe pauză ca să ne îndeplinim diverse obiective. Ne sacrificăm timpul cu familia, cu copiii, cu prietenii ca să avansăm în carieră, ca să ne facem casa, ca să ne facem maşină. Sperăm ca atunci când vom avea suficiente şi vom bifa toate acele obiective, vom fi fericiţi. Dar de foarte multe ori, atunci când ajungem la capătul acestei liste, constatăm că suntem singuri: ai noştri copii au crescut şi nu îi mai putem avea din nou mici ca să-i ţinem în braţe, partenerul nostru s-a îndepărtat de noi ş.a.m.d. Fericirea nu este o destinaţie care ne aşteaptă undeva, peste nişte garduri pe care trebuie să le sărim, ci fericirea e o stare pe care o putem găsi în fiecare moment.

Carmen Sas: Cum arată, pe scurt, o relaţie fericită în anul 2019?

Raluca Anton: Aş spune că o relaţie fericită înseamnă să învăţăm să ne cunoaştem unul pe celălalt, să ne cunoaştem nevoile şi să le respectăm.

Adela Moldovan: Eu aş descrie ca pe o călătorie în care mergi alături de celălalt şi în care trebuie să înveţi şi când să te opreşti: să stai să te odihneşti, să savurezi, să ai timp să fii aşa cum vrei să fii.

Carmen Sas / Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.