Caii care vindecă suflete
Alin Cătinaș, Alina Vigoniuc
Articol editat de cristina.rusu, 16 mai 2019, 15:53
Alin Cătinaș, Alina Vigoniuc
Articol editat de cristina.rusu, 16 mai 2019, 15:53
Obișnuim să spunem că fericirea o găsim în lucrurile mărunte. Spunem doar…Uităm că privitul soarelui, mângâierea aproapelui, urcarea unor banale scări sunt lucruri imposibile uneori.
Există oameni care n-au atins pământul cu picioarele sau care nu sunt înțeleși de semeni deși oferă dragoste fără măsură. Sunt oameni speciali pe care universul îi trimite spre noi ca să prețuim viața.
Și dacă ei vin cu un mesaj atât de important, noi ce le oferim? Îi încadrăm în categoria oamenilor cu nevoi speciale și ne vedem de stresul nostru când, de fapt, cea mai mare nevoie specială a oricărei ființe este afecțiunea. Nu degeaba ne atașăm de animale.
Știați că un cal poate amelioara starea copiilor cu autism sau a celor cu paralizii cerebrale?
De-a lungul anilor, am cunoscut foarte mulţi copii cu astfel de probleme şi mi-ar plăcea să-i ajut. Dumnezeu mi-a dat multe în viaţa asta, aş vrea şi eu să dau ceva înapoi.
Așa și-a început povestea Alin Cătinaş, proprietarul şcolii de echitaţie Napoca Sport Horse. Acolo sunt campioni la sărituri peste obstacole, cea mai grea probă din echitație. Și tot acolo se organizează antrenamente speciale pentru copiii cu dizabilităţi severe, pentru ca aceştia să beneficieze de toate efectele călăriei asupra sănătăţii lor.
Alin Cătinaş: Călăria este mai mult decât un sport, este un mod de viaţă. Este o terapie pentru orice persoană normală, dar mai ales pentru cei cu dizabilităţi. Am hotărât să facem ceva şi pentru aceşti copii (sper să găsim şi nişte persoane specializate pentru asta). Duminică, între orele 14.30 şi 17.00, îi aşteptăm la centrul nostru pentru a lua un prim contact cu caii şi a face câteva plimbări cu ei.
Alina Vigoniuc: Cine se ocupă de aceşti copii?
Alin Cătinaş: Deocamdată eu, împreună cu colegii mei: îngrijitorii, antrenorii. Sunt copii care la început nu vor să se apropie de cai, dar după câteva antrenamente îşi doresc să revină.
Alina Vigoniuc: Vorbim totuşi despre copii care au probleme locomotorii sau emoționale. Nu e foarte uşor să interacţionezi cu ei.
Alin Cătinaş: Sigur că da. Mulţi dintre ei nu vor să poarte cască de protecţie. Trebuie răbdare, dar în momentul în care vezi aceşti oameni, îţi dai seama câte îţi oferă ţie viaţa.
Alina Vigoniuc: Echitația este un sport costisitor, însă aceste ședințe pentru copiii cu nevoi speciale le organizaţi gratuit.
Alin Cătinaş: În momentul în care am postat pe facebook un anunţ în acest sens, mulţi dintre colegii mei m-au sunat şi m-au felicitat. Eu le-am spus: „Sper să faceţi şi voi”. Dacă ar face asta măcar un club de echitaţie din oraş, eu spun că ar fi foarte bine.
Alina Vigoniuc: Cât de greu vă este vouă, antrenorilor, să vă ocupaţi de astfel de copii?
Alin Cătinaş: Ne este foarte greu, de aceea avem nevoie de o persoană care este specializată în domeniul acesta (sper să găsim până la urmă). E una să fii antrenor de călărie şi alta să lucrezi cu un copil care nu şție care e mâna stângă, mâna dreaptă, care nu vorbeşte, pe care îl înţelege doar mama. Avem un băieţel care venea de undeva de la Gilău. Mama, o femeie plină de viaţă, îl ducea cumva pe picioare, chiar dacă avea undeva la 60 kg. Nu am văzut în viaţa mea un om aşa plin de viaţă că acea mamă! Din păcate nu au mai venit de ceva vreme.
Alina Vigoniuc: Părinţii vin o vreme, apoi se opresc brusc?
Alin Cătinaş: Da, se opresc brusc, cu toate că e gratuit şi cu toate că sunt rezultate. Asta nu pot să înţeleg. Avem acum un băieţel care vine deja de ceva vreme şi care se apropie din ce în ce mai mult de cai. Duminică l-am lăsat să se joace în nisip, în teren, după ce a încălecat şi era foarte fericit.
Alina Vigoniuc: Le este teamă să se apropie de cai în primă fază?
Alin Cătinaş: Sunt cazuri şi cazuri. Acum 10 ani a venit primul copil cu probleme. Aveam un ponei, Zorro, care era cam rău. Îngrijitorul nu şi-a dat seama că, dacă va deschide boxa, copilul va şi fugi la cal, dar asta s-a întâmplat! În primă fază mi-a stat inima. Calul acela nu a mişcat; în condiţiile în care, dacă ar fi fost orice altă persoană, ar fi avut probleme.
Alina Vigoniuc: Cum te schimbă interacţiunea cu copiii de felul acesta?
Alin Cătinaş: Trăieşti nişte sentimente pe care nu le-ai trăit niciodată. Pe mine mă mişcă foarte tare. Aceşti copii sunt nevinovaţi; dar noi, din păcate, nu prea avem grijă de ei.
Alina Vigoniuc: Unde vă pot găși părinţii?
Alin Cătinaş: Numărul de telefon se găseşte pe site-ul www.napocasporthorse.ro sau pe pagină de Facebook, dar pot veni chiar şi fără programare duminică, între orele 14.30-17.00, la Sălicea (jud. Cluj), într-o zonă minunată, unde-i aşteptăm cu drag.
Hipoterapia folosește calul pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a omului. Persoane cu întârzieri în dezvoltare, copii cu autism, ADHD, paralizii cerebrale, probleme de comportament, fobii, anxietăţi, probleme relaţionale, epilepsie, sindrom Down, sindroame degenerative, afecţiuni ale coloanei şi multe altele care necesită terapie pot fi ajutate să-şi amelioreze starea.
Anca Bîlbă, primul hipoterapeut român acreditat de Asociaţia Americană de Hipoterapie:
Mersul calului la pas transmite aceeaşi schemă motrică precum cea a omului în momentul în care se deplasează. Acesta este motivul pentru care, din punct de vedere medical, această transmitere de impulsuri nervoase, modulate corect, în funcţie de beneficiar, poate să producă un efect asupra motricităţii persoanelor beneficiare ale acestei terapii. Şi atunci, în momentul în care noi avem posibilitatea să abordăm zone, să abordăm grupe de muşchi, să putem transmite scheme motrice corecte, să putem face copiii să stea în şezut, să lucreze corect musculatura picioarelor, să-şi menţină echilibrul, să-şi corecteze poziţia, cu ajutorul calului cred că rezultatul este mai important decât timpul în care obţinem lucrul acesta.
Această legătură dintre cal şi om datează de foarte mult timp. Eu sunt convinsă că nu întâmplător omul a ales calul să-i fie partener. Caii transmit ceva, se conectează într-un fel, simt foarte bine. Poate că şi faptul că avem aceeaşi schemă motrică este motivul care ajută la realizarea acestei conexiuni.
În momentul în care este cineva pe cal, calul te simte. Sunt situaţii în care calul se opreşte singur din mers pentru că simte că beneficiarul nu stă bine. Caii miros oamenii, îi recunosc, îi simt într-un fel în care noi cred că nu suntem învăţaţi să simţim.
Această legătură nu se creează instantaneu: e nevoie de un anumit timp, diferit de la persoană la persoană. (Anca Bîlbă)
Alina Vigoniuc / Andrea Nagy
Foto: Alexandru-Arthur Filimon
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Geamul cu poezie – o altfel de oră de limba și literatura română D-na profesoară de limba și literatura română, Ingrid Galasiu, de la...
Proiect implementat de Asociaţia pentru Natură şi Oameni, finanţat de Fundaţia pentru Parteneriat şi MOL România, prin programul Spaţii...
Aceasta se derulează cu sprijinul voluntarilor, în toate bisericile greco-catolice din Oradea. Scopul acestei colecte, realizate anual, este...
Au fost in total 25 de victorii si nicio infrangere in toate competitiile interne, performanta pe care nu a mai atins-o pana acum nicio alta echipa...