Radio Cluj…la modă: Despre haute-couture și pret-a-porter
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 14 februarie 2019, 06:00 / actualizat: 14 februarie 2019, 8:05
Pentru că ne aflăm în plin sezon al prezentărilor de modă haute-couture am decis ca în materialul de azi să încerc să vă familiarizez puțin cu termenul acesta, precum și cel de pret-a-porter care l-a succedat în ordine cronologică.
Haute în limba franceză semnifică înalt, iar couture face referire la croitorie, deși cuvîntul în sine se traduce în limba română ca și cusătură. Adică, pe scurt, croitorie de înaltă clasă.
Nașterea termenului ne duce cu gîndul către părinții săi, nimeni alții decît francezii care prin Camera Sindicală de Haute Couture au instituit întreaga politică de susținere și protejare a acestui fel de a face modă, și care nu reprezintă altceva decît o modalitate oarecum elitistă de a lega tradiția de inovație prin folosirea diverselor practici manufacturiere, artizanale, tehnologice aflate la cel mai înalt grad de măiestrie și originalitate. Astfel nu este deloc un lucru de mirare că cei care în ziua de azi își mai permit să achiziționeze piese haute-couture sînt cei mai bogați oameni ai planetei.
Multe dintre piesele haute-couture sînt la prețurile unor mașini undeva în jurul unor sume fabuloase de zeci de mii de euro. În afară de faptul că sînt deosebite ca și concept și lucrătură, ele mai sînt și creații ale unor firme de renume în modă, ceea ce le aduce o dată în plus eticheta de produs de lux.
De altfel puține sînt casele de modă care se pot lăuda că fac haute-couture. Această etichetă este acordată de o comisie a Camerei Sindicale care se întrunește o dată pe an, la Paris și trece prin selecția sa severă acest tip de înregimentare pe care casele de modă și-l doresc ca un fel de aureolă a business-ului pe care îl desfășoară.
Există mai multe criterii care fac distincția dacă e haute-couture sau ba, în care intră detalii legate de locație și de ambient, de numărul de camere- atelierele flou- cele în care se realizează creațiile drapate sau mai sofisticate trebuie să fie separate de cele unde se realizează couture-ul adică maniera clasică de croitorie după tiparul bidimensional- asta dacă vorbim doar de partea logistică, dar există și obligativitatea prezentării de două colecții pe an, a cel puțin 75 de piese, realizate după măsurători cu cel puțin trei probe. Vă dați seama după aceste cerințe că tot în tot presupune o muncă care necesită timp, dedicație și investtițe materială pe măsură.
Părintele haute-couture a fost un englez stabilit la Paris, Charles Frederic Worth a cărui clientelă număra la vremea aceea fețe împărătești și regale, aristocrație și oamenii cu statut financiar aparte. Centrul modei a fost astfel stabilit la Paris care a cunoscut în prima parte a secolului XX deschiderea unor case de modă faimoase de care cu siguranță trebuie să fi auzit: Dior, Jacques Fath, Balenciaga, Schiaparelli, Chanel, Lucien Lelong, Pierre Balmain, dacă ar fi să enumărăm doar cîteva.
Nici englezii aflați de cealaltă parte a Canalului Mînecii nu s-au lăsat mai prejos, deși pe vremea domniei lui George V, la curtea regală nu se bucurau decît de statul de croitori. Printre cei mai cunoscuți creatori este Norman Hartnell creatorul multor ținute pentru Elisabeta II. Diferența între statutul de creator și croitor este dată de o viziune artistică a primului colată peste tehnică care este specifică celui de-al doilea. Haute couture nu este în ultimă instanță decît moda ridicată la nivel de artă.
Despre americani și despre pret-a-porter continuăm în rubrica viitoare.
Călina Langa, fashion designer
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
