Ascultă Radio România Cluj Live

„Din suflet pentru Apuseni” a ajuns la 100 de familii din zone izolate

„Din suflet pentru Apuseni” a ajuns la 100 de familii din zone izolate

Articol de cristina.rusu, 12 februarie 2019, 14:07

Câteva zeci de voluntari din Cluj, au luat parte în 2 și 3 februarie la acțiunea umanitară „Din suflet pentru Apuseni”, inițiată de Centrala de Escaladă.

100 de familii din sate și cătune izolate au primit 200 de pachete cu alimente de bază, articole sanitare, jucării și îmbrăcăminte.

Printre voluntari s-a numărat și colegul nostru Dan Izvoreanu care s-a aflat în echipa care a dus ajutoare în cătunele aparținând de comunele Albac și Horea.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sâmbătă dimineaţa, la ora 6.30, ne întâlnim cu toţii la ieşirea din Cluj. Discutăm ultimele detalii, facem planul şi ne împărţim pe zone. Urmează să ne grupăm în echipe a câte 2-3 maşini şi primim instrucţiunile cu satele în care vom duce pachetele.

Aflăm că echipa noastră va merge în comuna Horea, unde vom căuta oameni nevoiaşi şi bătrâni care au nevoie de ajutor.

Mă uit pe hartă şi citesc nume de cătune de care nu am auzit niciodată: Ruseşti, Mănceşti, Nicoleşti, Trifeşti, Fericet. Încerc să le memorez, dar îmi dau seama că nu le voi ţine minte; aşa că mi le notez. Plecăm frumos încolonaţi: cu toate cele 18 maşini de teren, ne îndreptăm spre Munţii Apuseni, pe valea Arieşului.

În comuna Albac, după o scurtă oprire ne împărţim pe zone: unii vor merge către Gârda şi Scărişoara, alţii spre Poşaga, iar unii spre cătunele din zona Arieşeni.

Prima noastră oprire este în Ruseşti, unde aflăm că tanti Agaftia are nevoie de ajutor:

Tanti Agaftia: Sunt singură, cu copiii mei. Am unul surdomut, i-am făcut o cameră jos, separat. Îi cam place ţuica şi nu ne putem înţelege. De două luni a murit al treilea soţ. De la primul mi-au rămas 6 copii; cu al doilea, nu a trăit niciun copil. Cu acesta iarăşi nu am avut copii, dar am trăit cu el 26 de ani.
Noi am locuit sus pe deal; cu calul aduceam lemne şi de toate. Până acum nu am avut pensie, nu am avut nimic. Eu lucrez şi acum, lucrez la război în continuu. Ţes la război, vara mă duc după afine şi merişoare, după ce pot ca să trăiesc.

Ne luăm rămas bun de la tanti Agaftia, care ne spune că la câteva case de ea stă nea Vasile care, deşi nu este foarte în vârstă, o duce foarte greu:

Dan Izvoreanu: Aveţi venit?

Nea Vasile: Ajutorul social.

Dan Izvoreanu: Cât e pe lună?

Nea Vasile: 140 lei.

Dan Izvoreanu: Nu aţi fost angajat?

Nea Vasile: Numai vreo 30 de ani de şoferie.

Dan Izvoreanu: Nu aveţi pensie?

Nea Vasile: Nu, pentru că am numai 55 de ani.

Dan Izvoreanu: Dar veţi avea, când veţi împlini vârsta?

Nea Vasile: Da.

Dan Izvoreanu: În afară de ajutorul social, mai găsiţi ceva de lucru?

Nea Vasile: Acum, nu ai ce; vara mai mergi la coasă, la fân, cu ziua.

Plecăm de la nenea Vasile şi între timp aflăm că, la ieşirea din Albac spre Horea, într-o casă care aduce mai mult cu o colibă, locuieşte o bătrânică împreună cu fiul său. După cum arată casa, ne dăm seama că sunt foarte amărâţi, aşa că decidem să le donăm câte două pachete cu alimente şi câteva haine.

Mă numesc Maria, am 77 de ani. Bine că aţi venit! Avem ceva pensie, care ne-a rămas după soţul. De deplasat mă deplasez greu, pentru că am tensiune. E, bătrâneţea! Băiatul meu mai lucrează cu ziua. Dacă avem bani, mâncăm; dacă nu, răbdăm!”

Această prezentare necesită JavaScript.

Ne luăm la revedere şi de la tanti Maria şi ne promitem în gând că vom reveni; poate să-i reparăm casa, care stă să cadă. O apucăm din nou spre un drum forestier înzăpezit, spre cătunele Nicoleşti şi Fericet, unde aflăm că sunt câteva familii izolate din cauza zăpezii.

Fără să fi planificat, ajungem la casa memorială şi la gorunul lui Horea, unde ne întâlnim cu domnul Iosif Todea:

Dan Izvoreanu: Câţi ani aveţi?

Iosif Todea: 60 de ani!

Dan Izvoreanu: Aici v-aţi născut?

Iosif Todea: Aici m-am născut, da. Aici e casa lui Horea, şura lui Horea; nu ştie nimeni exact cât e de veche.

Dan Izvoreanu: Cum o duceţi cu viaţa pe aici?

Iosif Todea: Bine, până e omul sănătos. Când e bolnav, nu mai e bine nimic. Până omul munceşte, are ce vrea. Dar nu mai munceşte lumea, nimeni nu mai vrea să muncească, bată-i… Numa’ se uită la telefoane!

Dan Izvoreanu: Dumneavoastră ce aţi lucrat?

Iosif Todea: Eu am fost la pădure, cu caii. Acum am căzut la pat, pentru că am paralizat. Mă doare în continuu, parcă mi se smulge mâna. Am pensie de handicap, 1000 lei. Banii se cam duc pe medicamente, zahăr, făină.

În semn de recunoştinţă suntem invitaţi să vizităm casa memorială a lui Horea, transformată în muzeu. Aflăm că de fapt casa originală s-a dărâmat demult şi era amplasată la câteva zeci de metri de actualul muzeu, peste drum de gorun.

Această prezentare necesită JavaScript.

Plecăm mai departe şi aflăm că tot aici trăieşte lelea Sânteana, care la 90 de ani a rămas singură şi acum doar vecinele o mai vizitează:

Dan Izvoreanu: Ce faceţi, cum sunteţi?

Lelea Sânteana: Da’ singură aici, pe dealuri.

Dan Izvoreanu: Dar vecinele?

Lelea Sânteana: Vin şi ele, dar nu pot sta totdeauna aici. Stau singură şi săptămâna întreagă! Nimeni nu vine, că nu poate.

Dan Izvoreanu: Câţi ani aveţi?

Lelea Sânteana: Am 90 de ani.

Dan Izvoreanu: Sunteţi sănătoasă?

Lelea Sânteana: Aşa, printre ele!

Dan Izvoreanu: Sunteţi singurică, nu aveţi copii?

Lelea Sânteana: Am avut o fătuţă, dar a murit. Şi bărbatul a murit. Am nu ştiu câţi nepoţi, dar sunt plecaţi de aici. Vin odată la o lună.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ne despărţim cu greu de tanti Sânteana şi plecăm mai departe, fiindcă timpul trece şi mai avem pachete de împărţit. Întrebăm în sat dacă nu este o familie cu copii, fiindcă avem şi cadouri pentru cei mici şi până atunci nu am avut cui să le dăm. Aflăm că în cătunul Fericet locuieşte o familie cu trei copii, care trăiesc doar din ajutorul social. Cu toate acestea, copiii merg la şcoală şi învaţă bine, aşa că îi vizităm pe Darius, Sergiu şi Raul.

Mă cheamă Darius, am 8 ani. Sunt în clasa a II-a, stau destul de bine cu notele. Cel mai mult îmi place engleza. Când voi fi mare, aş vrea să fiu fotbalist.

Sunt Raul, am 12 ani. Îmi place cel mai mult româna. Până la şcoală mergem cam 2 km; acum iarna, cu sania.

Mă numesc Sergiu, am 6 ani. Sunt în grupa pregătitoare şi vreau să mă fac fotbalist! Aş vrea să joc la Barcelona.

Ne luăm rămas bun şi de la cei trei ştrengari din Fericet, care visează să ajungă mari fotbalişti şi să-şi facă un viitor mai bun. Ne dăm seama că am împărţit aproape toate pachetele şi e timpul să ne întoarcem.

Am reuşit să facem câte o mică bucurie la 14 familii cărora le-am trecut pragul şi am început să le aflăm şi problemele, ca să-i putem ajuta pe viitor.

Dacă vreţi să o faceţi şi voi, voluntarii de la Centrala de Escaladă din Cluj aşteaptă să vă alăturaţi echipei; fiindcă aceşti oameni bătrâni, izolaţi în cătunele din Apuseni, trăiesc cu speranţa că nu au fost uitaţi chiar de tot.

 

Dan Izvoreanu / Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

O monografie sentimentală despre Radio Cluj
Reportaje joi, 21 martie 2024, 14:39

O monografie sentimentală despre Radio Cluj

Cu prilejul celebrării a 7 decenii de funcționare, Radio Cluj a găzduit miercuri, 20 martie, în sala de spectacole Vasile Rebreanu, lansarea...

O monografie sentimentală despre Radio Cluj
Interes crescut pentru prima maşină electrică românească
Reportaje joi, 21 martie 2024, 06:00

Interes crescut pentru prima maşină electrică românească

Acest autovehicul este un produs sport, de lux, având preţul de aproape jumătate de milion de euro. Florin Dehelean, unul dintre membrii echipei...

Interes crescut pentru prima maşină electrică românească
În culisele unui festival de artă pentru copii
Reportaje miercuri, 20 martie 2024, 06:00

În culisele unui festival de artă pentru copii

Am stat de vorbă cu membrii juriului, dar şi cu unii dintre cei mai mici concurenţi:   – Câţi ani ai? – 5 ani. – Şi ce...

În culisele unui festival de artă pentru copii
Comorile satului, de mirosit, ascultat, de neuitat [AUDIO/FOTO]
Reportaje marți, 19 martie 2024, 06:00

Comorile satului, de mirosit, ascultat, de neuitat [AUDIO/FOTO]

Rețeaua România Remarcabilă își propune să deschidă asemenea puncte în toate cele 12 comune din cele șase județe în care activează....

Comorile satului, de mirosit, ascultat, de neuitat [AUDIO/FOTO]
Reportaje luni, 18 martie 2024, 06:00

Jennifer Batten într-un spectacol dedicat lui Michael Jackson

Michael The Show vine cu orchestră live şi dansatori, cu costume şi aranjamente care amintesc de concertele regelui muzicii pop şi cu unul din...

Jennifer Batten într-un spectacol dedicat lui Michael Jackson
Reportaje sâmbătă, 16 martie 2024, 06:00

Supereroi suntem noi, chiar și când nu ne vedem așa [AUDIO/VIDEO]

Supereroi suntem noi. În cele mai neașteptate sau normale situații. Cel puțin așa reiese din cea mai recentă piesă pe care ne-o aduc clujenii...

Supereroi suntem noi, chiar și când nu ne vedem așa [AUDIO/VIDEO]
Reportaje sâmbătă, 16 martie 2024, 06:00

O lume mică, dar încă plină de secrete: doi biologi din Cluj au participat la o expediţie în Guyana Franceză

A fost până în 2019 un rai al entomologilor; de atunci condiţiile s-au mai înăsprit, rămâne totuşi cea mai bună opţiune pentru cei care...

O lume mică, dar încă plină de secrete: doi biologi din Cluj au participat la o expediţie în Guyana Franceză
Reportaje vineri, 15 martie 2024, 06:00

Radio Cluj 70: Când timpul se măsura cu rigla

Un studio de radio nu poate exista fără vocile de la microfon, care însă au nevoie de departamentul tehnic, oamenii care știu să facă aceste...

Radio Cluj 70: Când timpul se măsura cu rigla