Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Houellebecq, o carte fără serotonină

Ce mai citim: Houellebecq, o carte fără serotonină

Articol de cristina.rusu, 27 ianuarie 2019, 06:00 / actualizat: 27 ianuarie 2019, 9:33

Orice carte nouă semnată de Michel Houellebecq stârnește valuri de discuții: unii o laudă necondiționat și vorbesc despre geniul literar al francezului, alții spun fără menajamente că e maculatură.

La fel s-a întâmplat și cu romanul ”Serotonină”, apărut în 4 ianuarie 2019 la prestigioasa editură Flammarion. Și tot la fel ca în multe alte cazuri, adevărul e undeva la mijloc. Laudele excesive nu sunt justificate, dar nici criticile fără argumente.

Nu trebuie să fii chimist ca să știi că serotonina este un neurotransmițător și alături de alți termeni precum endorfină sau dopamină este responsabilă de starea noastră psihică. Dezechilibrul de serotonină din organism duce la dereglări chimice asociate la rândul lor cu anxietatea și depresia.

Personajul principal din ”Serotonină” nu este deloc fericit. Un inginer agronom de 46 de ani pe nume Florent-Claude Labrouste care se află sub tratament cu un antidepresiv numit Captorix, al cărui efect secundar, printre altele, este că duce la pierderea dorinței sexuale. În debutul romanului, eroul este într-o relație de cuplu, cu o tânără japoneză, de care se desparte, nu e prea clar din ce motive. De aici începe revizitarea mentală a fostelor iubite ale personajului, fiind privilegiate mai cu seamă amintirile legate de legăturile lor fizice.

Încă din precedentele sale romane, Houellebecq și-a obișnuit cititorii cu un limbaj fără perdea, uneori chiar vulgar. Descrierile explicite nu lipsesc nici aici, scenele erotice s-ar putea chiar să fie șocante atunci când este vorba despre pedofilie sau sex cu animale.

Dincolo de această componentă obscen-pornografică a romanului (care este evidentă și asumată), atunci când termină cartea cititorul se întreabă, școlărește, ce-a vrut să spună autorul. De ce se mută personajul dintr-un hotel în altul, de ce nu își caută o locuință nouă de la bun început după ce se desparte de japoneză, de ce o urmărește pe o fostă iubită și vrea să îi ucidă copilul, de ce merge în Normandia să își viziteze singurul prieten de sex masculin, pe Aymeric? Toate aceste întrebări s-ar putea să rămână fără răspuns.

Este maniera personală a lui Michel Houellebecq de a explora deriva omului modern, incapabil de stabilitate, de confort psihic, de relații durabile și de iubire. Florent se regăsește singur într-o lume ostilă, în schimbare și nimic nu pare să umple vidul care îl înconjoară.

Depresiv și deprimant, romanul ”Serotonină” nu strălucește la impresia artistică. Cuvintele curg de parcă ar fi rodul unei minți obosite de viață, scriitura pare dezlînată ca însăși peregrinarea din loc în loc a personajului; pe scurt, e o carte cu digresiuni inutile și pe care nu o citești cu plăcere. Pagină după pagină, devine tot mai limpede că nu există salvare pentru omul contemporan condamnat la singurătate și care nu se poate conforma la așa-zisele criterii de conviețuire socială normală: să ai un loc de muncă, o casă, o familie.

E drept că nici contextul social nu ajută prea tare. Unul dintre firele narative ale romanului îl poartă pe Florent în Normandia să își vadă un fost coleg de facultate. De spus că, la rândul lui, Houellebecq a urmat și el studii de agricultură. Florent e inginer agronom, lucrează prin birouri (după ce a fost angajat la celebra firmă responsabilă de proliferarea organismelor modificate genetic, Monsanto), în vreme ce Aymeric lucrează efectiv într-o fermă. Globalizarea, impunerea cotelor restrictive de la Bruxelles și traiul tot mai greu al fermierilor francezi constituie partea cea mai bine conturată în ”Serotonină”. S-a vorbit despre caracterul profetic al rândurilor scrise de Houellebecq pentru că sunt descrise indignarea agricultorilor și revolta lor împotriva unui sistem care îi îndatorează și le distruge munca. În cursul unui astfel de protest se întâmplă un accident în confruntarea cu forțele de ordine și Aymeric, fermierul, își pierde viața. Scena a fost interpretată ca anunțând, vizionar, revolta Vestelor Galbene ce a cuprins Franța ultimelor luni. Există totuși diferențe între ficțiune și realitate pe care analiștii politici le pot detecta cu ușurință. Cisterne cu lapte răsturnate pe drum, importuri de marfă oprite în porturi și nemulțumirile Franței profunde descrise în roman nu sunt inventate de Houellebeck. Chiar există în realitate și au ținut prima pagină a jurnalelor de știri. Mașini incendiate și incidente care degenerează în ciocniri violente cu forțele de ordine sunt la ordinea zilei în Franța, atunci când vine vorba de strigarea în stradă a revendicărilor. Să afirmi cu mâna pe inimă că Houellebecq e profet și a prezis viitorul e puțin riscant și exagerat.

”Serotonină” este al şaptelea roman al lui Michel Houellebecq și ocupă locul 1 în toate topurile de vânzări. Tirajul excepţional de 320 000 de exemplare, anunţat de Editura Flammarion, s-a epuizat în mai puţin de o săptămână. Ediţia franceză a fost urmată la câteva zile de traduceri în limba germană și spaniolă. Romanul va fi publicat în luna mai și în limba română, a anunțat Editura Humanitas.

 

Anca Mureșan Bota

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 28 ianuarie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Nu te găsesc pe nicăieri, publicată în 2021 la Editura Publica e cartea autobiografică a autoarei Laura Ionescu, care și-a descoperit pasiunea...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim. Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 21 ianuarie 2024, 06:00

Ce mai citim. Recomandarea traducătorului

”Tăcerea zeilor”, de Yahia Belaskri, Casa Cărții de Știință, 2023, traducere din limba franceză și note de Alexandra Ionel Născut la...

Ce mai citim. Recomandarea traducătorului
Ce mai citim: Un roman despre identitate, apartenență și adaptare
Ce mai citim? duminică, 14 ianuarie 2024, 00:00

Ce mai citim: Un roman despre identitate, apartenență și adaptare

Am vizitat pentru prima dată Serbia și Bosnia în vara anului 2021 și întrebarea care mi s-a învârtit prin minte multă vreme a fost legată de...

Ce mai citim: Un roman despre identitate, apartenență și adaptare
Ce mai citim: Recomandarea librarului [AUDIO]
Ce mai citim? duminică, 24 decembrie 2023, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea librarului [AUDIO]

”Maniunea”, Narine Abgarian, editura Frontiera, 2023, traducere în limba română de Anca Irina Ionescu Când am aflat că Editura Frontiera a...

Ce mai citim: Recomandarea librarului [AUDIO]
Ce mai citim? duminică, 17 decembrie 2023, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Romanul lui Cătălin Pavel, Toate greșelile care se pot face, apărut la editura Humanitas, în anul 2022, este o carte despre erorile,...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 10 decembrie 2023, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea editorului – ”Toată dragostea dintr-o fotografie arsă”

Vă recomand astăzi o carte publicată recent în colecția n’autor ficțiune, ”Toată dragostea dintr-o fotografie arsă”, cel de-al...

Ce mai citim: Recomandarea editorului – ”Toată dragostea dintr-o fotografie arsă”
Ce mai citim? duminică, 3 decembrie 2023, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului – ”Dă noaptea deoparte” [AUDIO]

A apărut în această toamnă la editura Casa Cărții de Știință traducerea romanului câștigător al premiului Celor Cinci Continente ale...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului – ”Dă noaptea deoparte” [AUDIO]
Ce mai citim? duminică, 26 noiembrie 2023, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – ”Interior zero” [AUDIO]

Interior zero, primul roman al Laviniei Braniște, își are rădăcinile în același cotidian din care s-au născut și primele două volume de...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – ”Interior zero” [AUDIO]