Din România, cu dragoste
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 ianuarie 2019, 18:00
Din România, cu dragoste: O aventură în inima acestei nestemate est-europene, unde viaţa s-a schimbat foarte puţin de-a lungul secolelor
Wendy Driver a pornit spre România şi a spus că „trebuie să fie una dintre cele mai ieftine destinaţii din Europa”. Ea a vizitat Salina Turda, care găzduieşte o sală de spectacole, un loc de joacă și chiar o roată panoramică. Un alt punct de atracţie a fost o excursie prin Munţii Carpaţi cu trenului cu abur, mocăniţa. A stat şi la cabana de vânătoare a fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu.
„Am simţit că am intrat într-un film cu James Bond. Stăteam într-o vastă peşteră, înconjurată de apele întunecate ale unui lac subteran. Forţându-mi gâtul, m-am uitat în sus pentru a vedea o cascadă strălucitoare de sare cristalizată atârnând de pereţii negri la sute de metri deasupra mea, în timp ce fragmente de stalactite delicate erau suspendate ca ţurţurii de acoperiş. Salina Turda din România este atât de mare încât găzduieşte o sală de spectacol, un loc de joacă şi chiar o roată panoramică. Datând din secolul al XVII-lea, ea seamănă cu un oraş subteran, cu imense galerii şi tuneluri de peste o jumătate de milă, care sunt săpate în stâncă. Se află la doar câţiva kilometri de Cluj Napoca, capitala Transilvaniei, unde l-am întâlnit pe ghidul meu, Mihai, pentru a vizita nordul ţării. România trebuie să fie una dintre cele mai ieftine destinaţii din Europa. O cameră într-un hotel de patru stele costă doar 25 de lire pe noapte şi o gustare rapidă cu bere şi chipsuri puţin mai mult de o liră.
Ne îndreptam spre Maramureş, o frumoasă regiune neatinsă, cu păduri şi dealuri. Era începutul lunii septembrie, iar peisajul era plin de căpiţe de fân în formă de pară. Viaţa de aici nu s-a schimbat prea mult timp de-a lungul secolelor. Căruţele cu cai hurducăiau pe drum, iar un meşteşugat împletind coşuri îşi aşezase ramurile de plop, la el în grădină. O femeie în vârstă de 84 de ani, Flori, ţesea o jachetă de casă la războiul ei de lucru, înainte de a pleca la râu cu rufele de spălat, bătându-le cu o bâtă de pietre. Am rămas la Casa Satului, condusă de o englezoaică, Penny, care a transformat patru cabane tradiţionale din lemn în camere de oaspeţi. Cabana mea era chiar lângă un pârâu zgomotos şi era decorată cu covoare ţesute manual, broboade brodate şi dulapuri colorate. Într-o zi, Mihai a auzit despre o nuntă care avea loc în apropiere. Întreaga comunitate sărbătorea, cu toţii gătiţi în haine tradiţionale. Fetele tinere purtau bluze de dantelă şi fuste înflorate, şi panglici în păr. Bărbaţii erau îmbrăcaţi în cele mai bune haine de duminică, bluze brodate şi curele largi cu mărgele peste pantaloni. Am fost tratată ca un oaspete binevenit şi m-am alăturat procesiunii care mergea la biserică, în acorduri de muzică populară şi tobe, toţi bărbaţii gesticulând cu sticle de băutură, în timp ce cântau. Toţi par să-şi producă singuri băutura. Am gustat ţuică de prune de casă cu ciobanii, în colibele lor dărăpănate de pe păşune, adăugând brânză de oaie cremoasă făcută cu doar câteva ore mai devreme. Pe măsură ce soarele apunea, am văzut cum ciobanii adunau turmele în staul, pentru a le proteja de urşi. România are cel mai mare număr de urşi din Europa şi m-am uitat după ei când am trecut prin Munţii Carpaţi cu mocăniţa. Trenul cu aburi ne-a dus prin cheile abrupte lângă graniţa cu Ucraina; se ştie că ei (urşii) străbat dealurile abrupte împădurite din apropiere, dar şuieratul trenului la fiecare câteva clipe sigur i-a speriat.
Am continuat călătoria spre est, pe şosea, trecând pe lângă tabere sordide de ţigani, unde copiii ne-au oferit ciuperci proaspăt culese. În Bucovina, Mihai m-a dus la magnificele mânăstiri pictate, care acum sunt înscrise în Patrimoniu Mondial UNESCO. Înconjurate de fortificaţii, ele datează din epoca medievală, când artiştii au pictat fresce nu numai în interiorul bisericilor, ci şi în exterior. Culorile frescelor exterioare sunt atât de vibrante, încât ai putea crede că au fost lucrate ieri. Unele descriu poveşti biblice, altele, scene groaznice de tortură şi asasinare a martirilor români.
Am petrecut ultima noapte la Suceava. Casa de Oaspeţi, situată chiar în afara oraşului, este acum o pensiune de lux, dar construcţia ultramodernă de sticlă, lemnul şi beton a fost iniţial cabana de vânătoare a fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu. Avea dormitoare spaţioase şi o terasă mare, cu vedere spre grădină, dar partea cea mai interesantă a fost mica pivniţă circulară, unde a primit demnitari precum şahul Iranului şi preşedintele rus Leonid Breznev. Singura intrare era printr-un tunel căptuşit cu ramuri de salcie, pe unde am trecut pe lângă trofeele lui de vânătoare: un râs speriat, cu ochii căscaţi, şi un feroce mistreţ sălbatic. Totul – mesele, scaunele şi chiar podeaua – era făcute din trunchiuri de copaci lustruite. Piei de urs decorau pereţii şi un candelabru uriaş din coarne de cerb atârna de tavan. Atmosfera îţi dădea fiori şi provoca claustrofobie şi abia am aşteptat să scap, ca să ajung la lumina soarelui. De fapt, ar putea fi o locaţie perfectă pentru bârlogul lui Blofeld, în următorul film cu Bond.”
RADOR
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
