Despre suferințele sistemului educațional, tendințe și provocări

În prezent, școala se află în imposibilitatea de a corela curricula cererile de pe piața muncii din cauza schimbărilor continue ce au loc în acest domeniu, dascălii, indiferent de nivelul la care predau au nevoie de respectul învățăcielor pentru a se putea face mai bine înțeleși, iar instrumentele digitale se recomandă a fi introduce în procesul de învățare pentru modernizare și interdisciplinaritate. Acestea sunt o parte din concluziile Congresului internaţional PROEDU – Tendinte și provocări în educația contemporană organizat de Asociația Academia Pedagogilor.

Articol editat de Alina Vingan, 29 octombrie 2018, 14:59 / actualizat: 30 octombrie 2018, 14:42

Referitor la un subiect dezbătut mult în ultimii cinci ani, corelarea pieței muncii cu educația, în prezent, școala se află în imposibilitatea de a se adapta la piața muncii, aflată în continuă schimbare. Problema internațională din acest punct de vedere este că inițiatorii de politici educaționale nu știu cum va arăta piața muncii în următorii cinci ani. Așadar, actualii elevi și studenți trebuie învățați să se adapteze și să se informeze corect, spune Andreea Szilagyi vicepreședintele Asociației Consilierilor Certificați din Carolina de Nord și cadru didactic la Universitatea din București.

Şcoala este instituţia care primeşte o comandă socială şi are datoria să o îndeplinească. Şcoala ar trebui să formeze specialişti care sunt buni de muncă în 5 ani sau în 10 ani. Din păcate societatea în momentul de faţă nu este capabilă să-şi imagineze profilul muncitorului de peste 5 ani sau 10 ani (nu vorbim numai de România).
În primul rând gândiţi-vă că şcoala ca instituţie trebuie să lupte pentru supravieţuire economică. Apare conflictul acesta de valori dintre supravieţuirea economică şi îndeplinirea misiunii de formare a pieţei muncii de mâine. Pedagogii de astăzi sunt incapabili să ofere o soluţie care poate fi imediat implementată. De aceea se merge foarte mult pe flexibilitate, se vorbeşte de interdisciplinaritate, de cetăţenie globală versus cetăţenie locală.
Noi trebuie să-i formăm pe copii din perspectiva capabilităţilor de a învăţa singuri şi de a se adapta la o societate în permanentă schimbare. (Andreea Szilagyi)

Suferințele sistemului educațional românesc se referă la lipsa reperelor în educație, incongruența mediilor în care trăiește elevului și reducerea instrumentelor de manifestare a autorității în școli. Pe de altă parte și cadrele didactice ar putea depune mai mult efort în captarea atenției, dinamizarea lecțiilor și raportarea eficientă la personalitatea elevului și preocupările elevului. Cristian Vasile, profesor la Universitatea Petrol-Gaz din Ploiești.

Pentru ca sistemul educaţional să funcţioneze eficient ar trebui să existe congruenţe între trei medii: mediul şcolar, familial şi mediul extraşcolar şi extrafamilial (acolo unde copilul îşi petrece timpul cu prietenii, afară din casă). Surpriză: nu numai că nu există congruenţă între cele trei medii, dar întâlnim incongruenţă în cadrul unuia şi aceluiaşi mediu. În şcoală, de exemplu. Sunt profesori care predică una şi profesori care predică alta. Într-o vreme se foloseau aceste tipuri de întăriri, pedeapsă şi recompensă în educaţie. Dar funcţionau sau nu? Elevul făcea ce trebuie de frică sau pentru că înţelegea? După aceea apare perioada libertăţii, aceasta în care am intrat acum. Nu mai există nici pedeapsă de tip autoritate (adică folosirea instrumentelor autorităţii, cum ar fi catalogul). Acestea nu mai contează atât de mult, pentru că nu mai sunt repere. Un copil vede în media că nu ştiu cine are doar liceul şi s-a umplut totuşi de bani; de ce să mai înveţe, de ce să mai conteze notele acelea mici?

Iată, aşadar, că instrumentele autorităţii se reduc, e incongruenţă între cele trei medii, libertate înţeleasă eronat. Şi asistăm la ceea ce este astăzi în sistem.
Cadrul didactic are nevoie de respectul elevului sau al studentului, pentru că de fapt respectul e o formă de feedback. Atunci când simţi că eşti ascultat, că eşti respectat, te dezvălui mai mult ca şi profesor. Când ne uităm la un plan de lecţie, este o etapă undeva pe la început care se numeşte „captarea atenţiei”. Ştiţi ce nu regăsim mai departe? Menţinerea atenţiei. Ar trebui dinamizată lecţia, ar trebui să existe şi perioade mici de relaxare în timpul lecţiei.
Se foloseşte foarte mult conceptul de curriculum. Dar curriculumul acesta mai ţine cont de psihologia umană? Pentru că din vremea lui Piaget nu prea s-au mai făcut studii profunde, de marcă. Nu ştim cum se transformă elevul astăzi. S-a schimbat lumea reală cu lumea virtuală. Care este raportul elevului cu profesorul în aceste noi condiţii? Profesorul nu ştiu dacă se raportează în mod eficient la personalitatea elevului sau a studentului. (Cristian Vasile)

Elevul și studentul au viața conectată direct cu tehnologia modern. O cale de apropiere a cadrului didactic de elev este adaptarea metodelor de predare-învățare la noua tehnologie. Din punct de vedere teoretic, este nevoie de un scop clar pentru procesul de învățare atunci când sunt introduse instrumentele digitale în metodele de predare. În același timp, este nevoie de susținere materială din partea unităților de învățământ și modificări ale curriculei în acest sens, este de părere Crina Damșa, conferenţiar la Universitatea din Oslo.

În principiu sunt teoriile mai noi ale învăţării, care de fapt acceptă prezenţa obiectelor fizice sau obiectelor digitale în contextul educaţional. Adăugând tehnologie avansată – sau mai puţin avansată – într-o activitate de învăţare sau predare, fără un scop clar, creează o presiune mai mare. Nivelul de activitate poate fi stresant pentru persoana care trebuie să folosească tehnologia. Pentru că pe lângă conţinutul învăţării apare şi nevoia de a folosi tehnologia respectivă.
Dacă studenţii cunosc unelte digitale, de obicei le cunosc mai bine decât profesorii. Însă ce probabil studenţii nu ştiu la fel de bine este cum pot fi folosite constructiv, pentru a învăţa. Sunt convinsă că multe cadre didactice au cunoştinţe legate de contextul digital şi unelte digitale, însă nu au spaţiu să le folosească (şi probabil nu au resurse materiale). Profesorii trebuie să înveţe să folosească unelte digitale, pentru că acestea sunt aici, în viaţa noastră. Însă programa educaţională, infrastructura, susţinerea materială trebuie să le permită să le folosească. (Crina Damșa)

Congresul internaţional PROEDU organizat de Asociația Academia Pedagogilor și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj a avut drept scop încurajarea unor dezbateri și comunicări la care au participat experți, inițiatori de politici educaționale, practicieni în domeniul educației și psihologiei din țară și din străinătate. Au fost prezentate cercetări aprofundate pe teme de mare actualitate printre care: Provocările curriculum-ului actual; Formarea profesorilor și transformarea practicilor educaționale și Impactul noilor tehnologii asupra educației contemporane.

Alina Nechita

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.