Mai merită să punem conserve pe iarnă sau cumpărăm direct de la producători?
Tot mai puţină lume pune conserve pe iarnă, deşi vara a fost generoasă cu noi. Lipsa de timp şi oferta din magazine îi face pe mulţi să adopte soluţia cea mai comodă; excepţie făcând, bineînţeles, pensionarii:
„Nu pun pur şi simplu, nu avem timp. Dar pune mama.”
„Să ştiţi că sunt leneşă. Avem părinţi care fac asta.”
„Nu merită. Există în comerţ orice conservă oricând. E muncă inutilă. Merită să pui pentru iarnă dacă produci, sau dacă vine de la părinţi materia primă gratis.”
„Pun, da. După reţetele tradiţionale. Avem timp şi avem şi răbdare, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu suficient timp. Punem pentru toată familia câte-o porţie de zacuscă şi de castraveţi muraţi.”
„Chiar am terminat de pus magiun.”
„Acum în ultima perioadă nu prea, pentru că sunt numai eu cu soţul meu. Şi mai am încă din cele puse cu ani în urmă.”
„Până acum ne-am pus noi. Când nu vom mai putea pune, vom cumpăra puse gata.”
În ultimul timp a apărut moda de a ne aproviziona cu zacuscă şi alte conserve de iarnă direct de la producătorii individuali, care ne promit bunătăţi ca la bunica şi în regim bio:
Toate reţetele le am de la bunici. Toate le colectăm din zona Bistriţei, pentru că acolo am văzut că sunt mai sănătoase. Numai cu fructe de pădure lucrăm şi cu produse de casă. De exemplu la dulceaţa de afine, reţeta e că se pun afinele de seara până dimineaţa cu zahăr. Dimineaţa iau siropul (îmi place să fac siropul crud, nu fiert). Iau siropul, apoi pun la foc afinele la ceaun. Ca pe vremea bunicii. Le fierbem cam o oră, apoi le punem la borcan fără conservanţi, fără nimic. Pe urmă le punem la dunst. Important e să se lucreze curat. Dacă se lucrează curat, nu am avut niciodată problemă. Cu toate am făcut la fel. Zacuscă am făcut cu ciuperci, cu fasole, cu vinete.
Specialiştii din domeniu au rezerve serioase faţă de aceste surse de aprovizionare mai puţin controlabile, în joc fiind chiar sănătatea noastră. După cum ne spune prof. Carmen Socaciu de la Universitatea Agricolă din Cluj:
Un consumator trebuie în primul rând să vadă dacă producătorul este autorizat. Autorizaţia ce înseamnă? Că are un sistem de managementul calităţii. Adică el respectă, pe lângă reţetă, toate condiţiile de igienă. Altfel este riscant să cumperi de pe piaţă de la un producător care vinde un produs ce nu are etichetă şi nu ai siguranţa că el respectă aceste condiţii. Cele din comerţ sunt de preferat, pentru că aceşti producători au un control intern şi sunt controlate şi extern. Chiar dacă sunt produse tradiţionale, pentru că România are o legislaţie şi pentru produsele tradiţionale, în care se respectă reţeta tradiţională dar şi condiţiile de igienă. Producătorul tradiţional la scară mică poate face 5 borcane de zacuscă şi riscul pe populaţie este mai mic. Dar un producător mare, care e acceptat într-un retailer, trebuie să fie foarte asigurat, să ştie că produsul este sigur.
Uşurinţa cu care se pot procura conservele de legume şi fructe tot timpul anului îi face pe mulţi să ignore campania de punere pe iarnă care tocmai a început. Cei care cumpără de la producătorii individuali asemenea preparate ar trebui să le solicite în prealabil certificatul de producător de produse tradiţionale care se eliberează, conform legii, doar de către direcţiile agricole judeţene. La rândul lor direcţiile sanitar-veterinare au obligaţia să verifice acest gen de comerţ care se face în pieţele agro-alimentare.
Ovidiu Moldovan / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
