Simona Tivadar
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 27 decembrie 2017, 11:59 / actualizat: 28 decembrie 2019, 17:27
Doina Borgovan: — Doamnă Simona Tivadar, citesc cu foarte mare plăcere întotdeauna postările dumneavoastră pe Facebook şi mă bucură foarte mult faptul că în sfârşit ele au devenit o carte. O să vă întreb mai întâi, ce mesaj cutremurător transmite doctoriţa cu acest volum?
Simona Tivadar: — Aţi şi citat dintr-una din postări. Mesajul meu este pentru colegi în primul rând. Aş vrea să aud mai multe voci care să protesteze împotriva pseudoştiinţei, în toate felurile în care se poate. Eu am găsit această cale pentru că mi-a fost mie la îndemână, m-a amuzat, am avut timp. Sunt într-un moment al vieţii mele în care nu am multe obligaţii private legate de viaţa de familie şi atunci am avut şi acest timp. Dar eu aş spera ca această carte să se transforme într-un fel de manifest pentru că, aşa cum mi-aţi spus, toate postările acestea sunt pe Internet, nu este ceva ce am ţinut ascuns sau ce am scris şi acum a apărut în sfârşit cartea. Nu, sunt postări publice şi ele există de multă vreme. În clipa în care editura Humanitas a considerat că ar fi bine să le adun într-o carte, mi-am dat seama şi eu… Iniţial am fost foarte circumspectă exact pentru motivul acesta: că de fapt toate erau gratis, la liber pe Internet, nu vedeam cine ar cumpăra o carte. Dincolo de succes nu ne-am aşteptat, cei de la Humanitas au spus că nu îşi aduc aminte de vreo carte care să se fi epuizat în primele 7 zile de când a fost scoasă din tipografie. Datorită Humanitasului, bineînţeles, şi datorită oamenilor de pe Facebook.Asta este foarte adevărat şi asta este puterea Internetului. În ciuda puterii Internetului, pentru că oamenii s-au adunat încet în jurul meu, cartea mi se pare că are o valoare de simbol mult mai mare. Adică şi editura îşi asumă faptul că susţine opiniile mele şi lupta asta împotriva pseudoştiinţei, iată, nu numai cu cartea mea: este şi cu cartea domnului Radu Paraschivescu (şi au un bestseller de la Gaudeamus). Deci asta aştept eu de la cartea asta, să fie degetul arătător îndreptat de oameni împotriva celor care încearcă să escrocheze şi care eventual le pun viaţa în pericol, întârziindu-le, prin tratamentele miraculoase pe care le propun, un diagnostic corect, un tratament corect şi uneori condamnându-i să moară. Cred că problema de bază este faptul că oameni fără instruire suficientă au ajuns să se poată exprima liber pe Internet. Şi de aici bineînţeles că s-a născut o cultură a dramaticului. Oamenii aceştia nu înţeleg ce spun, nu înţeleg ştiinţa şi nu se înţeleg pe ei înşişi, cum funcţionează corpul lor. Asta sigur că nu-i împiedică să pună câte o măgărie pe Internet şi pe urmă să o susţină.
Pentru mine lucrul acesta a venit cumva firesc pentru că, după ce au crescut copiii şi şi-au încheiat studiile, au început să muncească şi am avut puţin răgaz în care să mă gândesc cam care ar fi proiectul meu de viaţă, mi-am dat seama că proiectul meu de viaţă ar trebui să fie de educator, dar nu de educator individual (pentru că asta fac acum şi de câţiva ani cu fiecare pacient). Pentru că văd că lucrurile merg prost (obezitate infantilă, creşterea numărului de diabetici), m-am gândit că ar fi mult mai util să fiu educator de masă, nu educator individual. Adică ceea ce fac în cabinet cu un singur pacient, să încerc să fac cu mai mulţi. De aceea mi-am şi făcut pagină de Facebook şi am început să postez. Iniţial am pus postări cu sfaturi normale, cum dau toţi doctorii, chestie care m-a plictisit pe mine în primul rând. Încet-încet, de la a patra postare, am început să scriu în felul acesta. Lumea s-a adunat, lumea a început să citească şi a vrut să râdă alături de mine, ceea ce mi s-a părut extraordinar.
Doina Borgovan: — Aţi vorbit despre obezitatea infantilă. Un capitol important din cartea dumneavoastră se referă la relaţia pe care o avem cu copiii noştri. Urmează mesele în familie: mesele la care, dacă tu ca părinte atragi copilului atenţia să nu mai ia o a doua prăjitură, mătuşile şi tot cercul lărgit te consideră o criminală, care vrei să-i distrugi copilăria celui mic.
Simona Tivadar: — Noi putem să le arătăm bunicilor, mătuşilor, că ceea ce au crescut ele este o societate de obezi, cu foarte multă obezitate. Deci undeva există o greşeală. Vremurile s-au schimbat, mâncare există mai mult decât e la îndemână şi mai mult decât în exces pentru foarte multă lume. Sigur, nu vorbesc de oamenii profund săraci, care din păcate sunt mulţi în România (şi asta mă întristează). O să râdeţi: şi oamenii săraci, unii dintre ei suferă de obezitate, de obezitatea de a mânca mâncare proastă (pâine multă, cartofi mulţi, paste multe, puţine proteine de calitate), ceea ce este cu totul altceva. Orice copil este viitorul doctor care o să mă trateze, este viitorul cercetător care o să descopere leacul cancerului şi leacul unei boli cumplite, viitorul cercetător care va pune la punct o metodă să ne mutăm pe 7 planete. A-l condamna pe copil la o existenţă fizic cumplită datorită faptului că nu ţi-ai făcut datoria, mi se pare cel mai grav lucru care se întâmplă acum în societatea noastră. Treaba părintelui este să-l înveţe pe copil „da” şi „nu”, să-l înveţe pe copil ce e permis şi ce e interzis, să îl înveţe ce se cuvine şi ce nu se cuvine. Şi trebuie să facă asta fără să ţipe, fără să-l lovească (în niciun caz aşa ceva nu poate să fie admis). Se poate face cu iubire, fermitate şi perseverenţă, atât. Sunt câteva lucruri care trebuie aplicate în permanenţă în educaţia copiilor. Oamenii sunt nefericiţi când nu se pot mişca. Nu vorbesc neapărat de societatea asta tâmpă, care preţuieşte mai mult aspectul fizic şi uneori mai mult kilogramul. Eu întotdeauna spun: „Omul nu e porc, să-l evaluezi kilogramul viu şi la carcasă”. Serios. Societatea pune o mare presiune pe acest lucru: să fim frumoşi, să fim subţiri, să fim sportivi. De ce nu am face acest lucru în mod firesc, să fim sportivi şi să fim mai subţiri? Că sunt în interesul nostru. Şi mama mea a fost bunică şi niciodată – dar niciodată – nu a supraalimentat copiii, deşi de cele mai multe ori mâncarea lor a fost în mâna ei. Credeţi că n-au făcut scandal copiii? Că nu s-au trântit pe jos, au ţipat, au plâns, sau ştiu eu ce au făcut? Răspunsul a fost „nu”. Au plâns odată, de două ori, de trei ori şi lucrurile s-au rezolvat. Şi a rămas regula: „Nu mâncăm seara ciocolată; mâncăm mâine, câtă îţi dau eu.” Ştiţi, eu veşnic mă supăr când aud de povestea asta cu sertarul de dulciuri, sau când aud mamele spunând: „Păi şi ce să fac, doamna doctor? Că soacră-mea nu ştiu ce.” Întotdeauna le spun: „Copilul tău te are numai pe tine, dator să îl aperi până când va putea să se apere singur”. El va putea să se apere singur în clipa când este educat şi ştie ce trebuie să facă, ce e bine, ce îşi doreşte. Un copil până la 12-14 ani nu ştie ce-şi doreşte în lumea asta. Cred că nici după 18 de multe ori, că e devreme când suntem siliţi să ne alegem drumul în viaţă. Dar faptul că tu nu-l protejezi ca să nu te cerţi cu soacra, sau ca să nu pui ordine în casă… Şi adeseori când văd părinţi care ezită şi cărora li se pare că în final e o bagatelă asta, îi întreb: „Şi când o să aibă 15 ani şi o să-i spui că nu-i bine să-şi bage în venă, dar tu nu l-ai învăţat pe copilul acesta ce înseamnă „nu” şi „da”, nu va înţelege că sfatul tău este unul dat din profundă iubire şi din cunoaşterea consecinţelor, ai să te miri că nu te ascultă?” Trebuie un pic mai multă responsabilitate. Fermitatea nu înseamnă violenţă. Dacă nu-i dai astăzi la 9 seara ciocolată, nu înseamnă că i-o refuzi pentru toată viaţa lui. Dimpotrivă, înseamnă fix că-l iubeşti şi că-ţi asumi că o să fie supărat (în seara asta, mâine şi poimâine) şi când o să aibă 25 de ani o să-ţi mulţumească.
Doina Borgovan: — Doamna doctor, pentru Revelion m-am gândit că o să pregătesc o salată Boeuf mai uşoară: o să folosesc maioneză de caju. Dumneavoastră ce părere aveţi?
Simona Tivadar: — Este o măgărie fără margini ce v-a trecut prin cap. Caju are peste 600 de calorii şi foarte multe grăsimi vegetale. Grăsimea vegetală în exces este la fel de mare nenorocire ca şi grăsimea animală în exces. Trebuie odată făcută această diferenţă clară între uz şi abuz. Ideea este că nu poţi să mănânci la aceeaşi masă salată Boeuf, cârnaţi, tobă, caltaboşi, friptură de porc şi sarmale. Singurul lucru pe care de fapt trebuie să-l faci este să împarţi aceste lucruri în mai multe mese şi să-ţi aduci aminte ce făcea bunicul tău, părintele tău eventual, după ce mâncau masa de Crăciun: plecau şi colindau toată noaptea.Atâta timp cât tu nu te duci să umbli prin zăpadă şi prin frig o noapte întreagă la colindat, nu ţi se cuvine masa aceea atât de îmbelşugată. Atunci restrânge-ţi masa exact la ceea ce urmează să faci în următoarele ore: cât îţi va fi de frig, cât efort vei face. Acesta este de fapt marele secret al nutriţiei pe care doctorii vi-l ascund, cu care industria farma vrea să vă omoare (că asta vrea să facă industria farma, în frunte cu OMS şi cu toate conspiraţiile masonice şi nu ştiu ce). De fapt noi mâncăm complet inadecvat faţă de efortul fizic pe care urmează să-l facem. Schimbarea grăsimilor animale în abuz cu grăsimi vegetale dar tot în abuz, nu rezolvă niciun fel de problemă.
Doina Borgovan: — Dar poate mă detoxifiez?
Simona Tivadar: — Trebuie să aflăm întâi formula aceea chimică a acelor toxine despre care toată lumea vorbeşte aşa generic. Nimeni nu ştie nici formula chimică, nimeni nu ştie nici cum se cheamă, numai că sunt toxine. Sunt foarte mârşave, asta ştim despre ele, şi se acumulează undeva. Iarăşi, nu ştim bine unde se acumulează, dar ele se acumulează. Şi dacă ţi-ai făcut o clismă, vine Dumnezeul maţelor şi te izbăveşte şi te duce în raiul mâncării curate.
Doina Borgovan: — Deci detoxifiere există sau nu există?
Simona Tivadar: — Nici vorbă, nu există. Detoxifierea se face la terapie intensivă, prin dializă, prin plasmafereză, care sunt metode destul de eroice medical. Se face în spitalele de boli profesionale cu substanţe chelatoare, când ne referim la anumite intoxicaţii cu metale grele, cu alte feluri de substanţe care au chelatori. Adică nişte substanţe care le leagă şi le fac să se elimine, legate, inactive, din organism. În rest, cu ce să te detoxifici? Bea un pahar cu apă şi te detoxifici la fel de tare. Ideea asta că dacă-ţi faci clismă e o idee penibilă de pe la începutul secolului XX, a fost foarte la modă în America pe la începutul secolului XX. Pe la 1900 şi ceva, era un chirurg în America, care a considerat colonul sursa tuturor relelor şi s-a apucat să-l scoată, la cei 3000 şi ceva de oameni care nu au avut capul la ei şi s-au dus să se opereze de colon. Vă daţi seama, nu existau antibiotice… Rezultatul a fost că au murit mii şi mii de oameni (deci nu vorbesc de 2, de 3). Şi culmea, oameni cu foarte bune posibilităţi financiare, că nu avea oricine bani să-l plătească. A fost un dezastru. Şi noi acum venim cu aceeaşi teorie tâmpită, cum că în colon se adună deşeuri. Unde se adună? Dacă tu te duci la baie în fiecare zi sau odată la 2 zile, unde se adună? Ai o punguliţă unde se adună deşeurile? Este ceva de o absurditate incredibilă. De fapt se speculează vinovăţiile pe care le au oamenii: că trăiesc dezordonat, că nu mănâncă mâncare gătită ş.a.m.d. Şi aceste vinovăţii se transformă într-o foarte bună piaţă ca să vinzi tot felul de substanţe considerate miraculoase. Dar de fapt cine are intoxicaţie cu plumb ştie că trebuie să meargă la doctor, cine se intoxică cu – nu ştiu – lichid de frână, antigel, cu tot felul de nebunii care se beau, se duce fix la terapie intensivă, se duce la camera de gardă de la urgenţă. Există o specialitate medicală care se numeşte toxicologie, care nu poate fi ignorată şi care fix cu asta se ocupă. Divele nu sunt absolvente de toxicologie, e greu să faci toxicologie.
Doina Borgovan: — Ce mănâncă Simona Tivadar de sărbători?
Simona Tivadar: — Exact ce mănâncă toată lumea, dar exact aşa cum v-am spus. Adică o să mâncăm produse din acestea tradiţionale de porc, probabil cu nişte salată de varză murată şi puţină pâine, asta va fi o masă. O altă masă va fi sarmale (nu mă ţine colecistul şi să-mi pun smântână pe ele), eu prefer sarmalele cu păsat. Ceea ce vreau să vă spun că după orice masă îmbelşugată, cu siguranţă o să fac o plimbare de 4-5 km măcar. Şi când zic plimbare, nu mă mişc încet, mă mişc apăsat. Adică o să-mi pun nişte căşti în urechi şi o să mă duc să umblu.
Doina Borgovan: — Mesaj pentru cititori, la final?
Simona Tivadar: — Să fie circumspecţi când aud de miracole şi de lucruri pe care doctorii încă nu le ştiu sau le ascund. În al doilea rând, să fie mult mai senini, inclusiv faţă de mâncare: să se bucure de mâncare, să o privească, să o mestece pe îndelete, să nu mănânce cu ochii în telefoane, să iubească mâncarea, să o preţuiască, să-i dea adevărata valoare mâncării. Mâncarea trebuie să fie bună, trebuie să fie frumoasă şi trebuie să ne producă bucurie. Şi nu trebuie să fie o chestie pe care să o consideri pierdere de vreme în cursul zilei şi să te trezeşti seara că îi dai organismului tău tot ceea ce a cheltuit într-o zi. E la fel de absurd ca şi cum ai vrea să vii cu maşina de la Bucureşti la Cluj şi ai vrea să-ţi pui benzină la Cluj. Nu se poate aşa. Trebuie să-ţi pui benzină la Bucureşti, în felul acesta o să ajungi la Cluj bine şi sănătos. Cam aşa e şi cu ziua noastră. Trebuie să mâncăm în cursul zilei de mai multe ori, nu trebuie să ne recompensăm cu o masă unică de seară, iar mâncarea trebuie să fie o bucurie.
Doina Borgovan/Andreea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Proiect implementat de Asociaţia pentru Natură şi Oameni, finanţat de Fundaţia pentru Parteneriat şi MOL România, prin programul Spaţii...
Aceasta se derulează cu sprijinul voluntarilor, în toate bisericile greco-catolice din Oradea. Scopul acestei colecte, realizate anual, este...
Au fost in total 25 de victorii si nicio infrangere in toate competitiile interne, performanta pe care nu a mai atins-o pana acum nicio alta echipa...
Locuitorii din Oradea vor beneficia de servicii mai bune de termoficare. Primăria Oradea va înlocui 30 de kilometri de rețea printr-un proiect cu...