Sunt plătiţi în euro sau lire sterline, dar le este dor şi plâng româneşte

Articol editat de , 5 decembrie 2017, 06:00

Sunt numiţi, generic, căpşunari sau stranieri, iar când vin în concedii acasă, sunt criticaţi pentru că aglomerează traficul rutier, pentru că se îmbulzesc la Paşapoarte şi Buletine, pentru că nu mai vorbesc corect româneşte. Pentru politicieni, ei sunt diaspora şi contează doar în anii electorali. În realitate, ei sunt românii care muncesc în străinătate pentru a-şi întreţine familiile rămase acasă. Însă, oricât de bine le-ar merge acolo şi oricât de mare ar fi venitul lunar, fiecare poartă povara singurătăţii şi a dorului de casă.

Adrienn Lazarovici în vârstă de 52 de ani, este una dintre sătmărencele care munceşte în străinătate. Povestea ei, în continuare.

Adrienn vorbeşte fluent patru limbi şi ani la rând a lucrat în industria hotelieră din Satu Mare. A fost apreciată, iar munca îi aducea satisfacţia profesionistului care tinde spre perfecţiune. Însă, cu patru ani în urmă, venitul lunar a devenit prea mic pentru o mamă care îşi creşte singură două fiice studente, astfel că a procedat la fel ca alte mii de sătmărence: a plecat să muncească în străinătate, ca asistent social în Austria:

Lucrez ca asistent social în Austria de aproape cinci ani. Când am plecat, salariul pe care îl aveam în Satu Mare era prea mic pentru mine, o mamă singură care trebuia să asigure întreţinerea fetelor la facultate. Aşa că, asemeni multor alţi sătmăreni, am ales să muncesc în străinătate, deşi nu mi-am dorit vreodată să locuiesc în altă ţară decât România. Iar de atunci vin acasă doar de sărbători, când se poate, sau la câte un eveniment în familie. (Adrienn)

Acomodarea cu noul loc de muncă şi cu Austria n-au fost uşoare. Şi asta nu pentru că Adrienn nu face faţă la ceea ce înseamnă o activitatea continuă – întreruptă zilnic doar de două ore de pauză. Din cauza prejudecăţilor şi a etichetelor aplicate românilor, cel mai greu i-a fost să câştige încrederea şi respectul familiei pentru care lucrează:

Chiar dacă se feresc să spună sau nu recunosc, toţi românii simt umilinţă când merg să muncească în străinătate! Asta pentru că, din păcate, românii sunt atât de grav etichetaţi încât trebuie să treacă mult timp până să câştigi încrederea celor pentru care lucrează. La fel a fost şi în cazul meu, şi am plâns săptămâni întregi din cauza felului în care suntem consideraţi buni doar la slugărit…Am plâns mult, nevăzută de nimeni, dar în cele din urmă, datorită felului meu de a fi, am reuşit să le câştig încrederea şi mi-am recăpătat onoarea. (Adrienn)

Prin contracul încheiat cu agenţia care a angajat-o, Adrienn lucrează o lună, iar o lună poate să vină acasă. Aşa îşi astâmpără dorul de fetele ei, chiar dacă asta înseamnă să se împartă între Cluj Napoca – unde locuieşte una dintre fiice – şi Berlin, unde locuieşte şi studiază cealaltă. Însă, au fost şi situaţii în care schimbul ei a intervenit în timpul sărbătorilor, când a trebuit să rămână în Austria. Cu multe lacrimi şi dor de casă:

Am pregătit mâncărurile noastre tradiţionale, de la sărmăluţe la cozonaci, am vorbit cu fetele la telefon, dar n-a fost ca şi cum aş fi fost acasă cu ele…Familia pentru care lucrez s-a bucurat mult de bunătăţile pregătite de mine, şi ei au încercat să mă facă să mă simt cât mai bine…Dar e greu, e foarte greu când nu eşti acasă de sărbători, împreună cu cei dragi…Zilnic văd aici, în Austria, părinţi, bunici şi nepoţi, dar parcă ei nu simt atât de puternic ca noi dorinţa de-a fi în familie…Şi le doresc să nu simtă vreodată ce simt cei care sunt plecaţi din ţara lor...(Adrienn)

Dinamică, optimistă, harnică şi vorbitoare de patru limbi străine, Adrienn şi-ar putea face oricând un rost al ei în ţara unde munceşte. Dar asta nu face parte din planurile ei pentru viitor. După ce va fi sigură că fiicele ei au stabilitatea şi confortul necesare, ea se va întoarce acasă, în Satu Mare:

Când am plecat să muncesc în străinătate, le-am spus fiicelor mele că voi rămâne doar până când va fi nevoie, până când voi fi sigură că sunt aranjate şi au terminat şcolile. Şi asta voi face! Ba mai mult! Când va apărea primul nepoţel, mă întorc acasă fără ezitări! Nu va conta nici dacă voi vinde plăcinte în piaţă, va conta că sunt împreună cu familia mea! Doresc să revin în România, nu vreau să trăiesc în străinătate!

Stela Tudor

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.