Terorizați de învățătoare, copiii refuză să mai meargă la școală
Articol de cristina.rusu, 8 noiembrie 2017, 06:00
Articol de cristina.rusu, 8 noiembrie 2017, 06:00
20 copii din trei cătune fără drumuri de acces din Pasul Tihuța nu mai merg de aproape trei săptămâni la școală după ce au fost terorizați de noua șefă a școlii din Piatra Fântânele, pentru că în cursul săptămânii locuiau la mănăstirea din localitate.
Până acum trei ani copiii veneau zilnic între 6 și 18 kilometri, pe jos, prin viscol și frig până la școală. Lipseau des iar rezultatele la învățătură nu erau pe măsura potențialului copiilor.
Rugate de părinÈ›i, măicuÈ›ele de la Piatra Fântânele au acceptat să îi găzduiască în timpul săptămânii, să îi supravegheze È™i să îi ajute la teme. Totul a mers timp de ani cum nu se poate mai bine…
Unii părinți au apelat la noi pentru că ne cunoaștem, pentru că avem o relație specială cu aceste comunități, prin faptul că mănăstirea a administrat de peste 700 de ani aceste comunități și bineînțeles am întins o mână de ajutor ca acești copii să-și poată continua școala la Piatra Fântânele.
Ei sunt aduÈ™i de părinÈ›i duminică seara È™i rămân la mănăstire până vineri seara. Copiii nu sunt abandonaÈ›i, copiii au familie (vreau să specific lucrul acesta); aceste familii pe care noi acum le ajutăm, ne-au ajutat când mănăstirea avea o situaÈ›ie financiară mai grea. Și acum ne-a venit nouă rândul să-i ajutăm pe aceÈ™ti copii, pentru că sunt copii cu potenÈ›ial. (Maica Stareță Pamfilia)Â
Pentru Cristina, una dintre elevele care a stat la mănăstire timp de trei ani și care visează să lucreze în IT, șansa oferită de măicuțe a fost una neașteptată. Înainte se trezea la 5 dimineața să ajungă la școală și drumul era foarte greu:
Când trebuia să vin de acasă de la Ciosa trebuia să mă trezesc în fiecare dimineață la ora 5, până la barieră făceam o oră, două și după aia veneam cu maicile.
De când stau aici e mult mai bine, nu mă mai trezesc dimineaÈ›a aÈ™a repede… De când măicuÈ›ele se ocupă de noi nu mai sunt aÈ™a probleme cu È™coala, pentru că maicile se ocupă de noi, ne fac să înÈ›elegem È™i fiindcă ne pregătim în fiecare zi acasă, ne ajută să ne dăm drumul, să devenim mai inteligenÈ›i. Aici avem È™i timp liber, eu citesc, mă odihnesc când sunt obosită. CeilalÈ›i copii meditează sau se joacă, se plimbă pe afară…(Cristina, elevă)
Fosta coordonatoare a școlii din localitate, Maria Anca, ieșită anul acesta la pensie, povestește că micuții veneau la școală zi de zi și notele au crescut semnificativ.
Copiii care vin de la Ciosa au fost cazaÈ›i la mănăstire, măicuÈ›ele au grijă de ei, frecvenÈ›a este de sută la sută, acest lucru se reflectă în situaÈ›ia la învățătură, care s-a îmbunătățit. ÃŽnainte lipseau, veneau cam trei, patru zile pe săptămână, pentru că distanÈ›a de la Ciosa la Piatra Fântânele este foarte mare, 10-16 km È™i nu se puteau încadra ca să ajungă acasă era obositor pentru ei. (Maria Anca, fosta învățătoare)   Â
Timp de trei ani, 20 de copii cu vârste între 3 și 14 ani au mers la școală cu ajutorul măicuțelor și lucrurile au funcționat cum nu se poate mai bine. Zi de zi măicuțele îi însoțeau pe copii la școală și de la școală spre casă.
În fața casei era Maica Stareță iar micuții abia așteptau să îi sară în brațe și să îi povestească ce au mai învățat nou.
Anul acesta după ce conducerea școlii a fost preluată de o altă învățătoare iar copiii care locuiau la mănăstire au început să fie persecutați, loviți și jigniți, micuții au decis că nu mai merg la școală.
IonuÈ› – povesteste ce se petrece la È™coală….
Ne spunea că pe mine mă lasă repetent È™i ne spunea să nu le spunem la măicuÈ›e ce facem noi la È™coală, că noi suntem răi. Ne întreba cu cine dormim la mănăstire, ce facem, ce mâncăm…  Â
Speriate de ce se petrece la È™coală, È™i pentru a nu le face mai mult rău copiilor, măicuÈ›ele le-au spus părinÈ›ilor că poate e mai bine să îi ia acasă pe copii È™i poate astfel conflictul de la È™coală se va stinge. ÃŽn zadar însă, micuÈ›ii nu mai vor să meargă la È™coală iar părinÈ›ii nu au posibilitatea să îi aducă zi de zi zeci de kilometri pe jos…
Le povestea urât, îi trăgea de păr, le dădea cu palma după cap È™i le spunea să nu mai spună la măicuÈ›e È™i la părinÈ›i ce o fost în clasă, i-o terorizat de o È›inut în ei copiii vreo săptămână, două…până la urmă or spus tot câte unu, câte unu È™i-or dat drumu…
O agresat copiii È™i o vorbit ceva de măicuÈ›e foarte urât È™i de aia nu mai vrea măicuÈ›ele să-i È›ie È™i nu mai avem ce face cu ei dacă nu… (Sidor Șut, părinte)
DeÈ™i pentru cei 20 de copii timpul petrecut la mănăstire i-a scutit de un drum groaznic până la È™coală, prin vânt, noroi, viscol puternic È™i pândiÈ›i de animalele sălbatice, le-a oferit È™ansa la educaÈ›ie È™i zile pline de veselie, jocuri È™i poveÈ™ti, un cadru didactic a distrus totul…
În mod cu totul inexplicabil conducerea Inspectoratului Școlar susține, după trei ani în care copiii de la Piatra Fântânele au mers la școală zi de zi și rezultatele la învățătură au crescut simțitor că de acum micuții trebuie să meargă la școală din familii, să parcurgă zilnic, pe jos, între 12 și 36 de kilometri, indiferent că au 3, 6 sau 12 ani.
Inspector școlar Smaranda Florean:
Acolo zic eu, clar ar fi È™i sperăm să se rezolve acest lucru, copiii să rămână în familie È™i să fie aduÈ™i din familie la È™coală.Â
Reporter: și să vină în fiecare zi 12 km pe jos?
Da de ce trebuie să facem apel la internat? pentru că vă dați seama ce înseamnă pentru un copil de 6 ani statul în regim de mănăstire? V-ați pus această întrebare? (Smaranda Florean, inspector)
Acum căsuÈ›a măicuÈ›elor, până recent veselă È™i plină de copii fericiÈ›i, care cântă pictează se joacă, învață să cânte la chitară sau să danseze, e goală È™i tristă…
Concluzia?! O auzim de la Cristina, din vremea când încă lucrurile erau bune la mănăstire:
Noi ne înÈ›elegem ca È™i fraÈ›ii È™i ne iubim ca È™i fraÈ›ii…(Cristina, elevă)
Cristina Rusu/Raluca Nechiti
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.