Bonsoir Alain Delon
Bonsoir! V-am adus soarele!
Articol editat de cristina.rusu, 10 iunie 2017, 10:33 / actualizat: 14 iunie 2017, 8:35
S-a spus că e ramolit, că e bătrân, că vorbește despre sine la persoana a treia. Că n-are talent deloc dar a fost distribuit în filme doar din cauză că, mă rog, trebuie să admitem că era frumos foc.
Atâtea răutăți am auzit zilele astea la adresa lui Alain Delon câte nu mi-aș fi imaginat că pot fi inventate.
Ei bine, Alain Delon nu e ramolit deloc, din contră pare într-o formă fizică excelentă.
Și probabil nicio altă vedetă n-ar fi reușit să umple cele peste 3.000 de locuri din Piața Unirii. Și să stârnească o emoție colectivă așa de puternică pe care parcă puteai să o atingi.
Ora 21.00
Presa se aliniază și pornește pe la picioarele lui Matei Corvin până în fața scenei. Se primesc indicații clare: nu depășiți ultimul rând de scaune, nu călcați pe covorul roșu, nu deranjați spectatorii.
Ordinea se păstrează relativ ușor, fluxul de spectatori continuă să curgă, oamenii sunt preocupați să-și găsească locuri cât mai aproape de ecran.
Primele fane se apropie timid de grupul de ziariști. O doamnă blondă cu strungăreață, bluză și balerini roz întreabă dacă poate să stea și ea acolo, să-l aștepte pe Delon. Vine de la Târgu Mureș și-l iubește de o viață. A văzut Zorro de 27 de ori și l-ar lua oricând acasă să-l grijească. Că poate n-are cine acum, la bătrânețe.
Tot mai mulți spectatori prind curaj și vin în față, lângă scenă, deși oamenii de ordine îi tot roagă să se îndepărteze.
O italiancă purtând un joben care-mi amintește de Pălărierul nebun tot încearcă să explice că vrea să facă doar o fotografie. Stewardul îi repetă că nu are voie să depășească linia primului rând de scaune. Pentru că nu se înțeleg, intervin și-i explic doamnei în italiană regulile. Îmi zâmbește recunoscătoare și se lipește de mine, îmi pune o mână pe umăr și la intervale regulate mă întreabă: ”arriva?” ”non ancora”, îi răspund.
Mă uit la ceas, e 21:41. Și dintr-o dată un fior trece prin mulțime. Vine!
Emoția e așa de puternică un freamăt mut i-a cuprins pe toți, mii de mâini cu telefoane în aer, toată lumea în picioare. Și îl vedem.
Trece printre spectatori, pe covorul roșu cu pas alert, relaxat, zâmbitor, cu mâinile în buzunare.
Are aerul degajat al omului care s-a obișnuit să fie adulat o viață întreagă. Și arată incredibil de bine. Aceeași siluetă, cămașa descheiată și lănțișorul de la gât fără de care nu mi-l pot imagina.
Ne anunță cu nonșalanță că ne-a adus soarele la Cluj. Dacă proiecția ar fi fost joi, ar fi trebuit să vedem filmul într-o sală de spectacole.
Remarcă faptul că sunt mai multe femei în public și e mulțumit. Spune că se bucură de asta, mai ales că nu e gay. Da, a livrat și titlul perfect pentru presa de scandal.
Se retrage prin stânga ecranului uriaș în urletele publicului. Practic mulțimea e de neoprit și mulți merg după el.
Nu pare deranjat, îi plac băile de mulțime. Zâmbește și intinde mâna spre oameni.
Și pleacă.
Rămânem să vedem ”Afacerea Pigot”, primul film în care a fost producător, regizor și actor.
Mulți stau pe unde apucă. Alții au urcat pe soclul statuii lui Matei Corvin. Plus puhoiul de curioși care se uită la ecran de dincolo de împrejmuire.
Filmul se termină la miezul nopții.
Oamenii pleacă zâmbind și vorbind despre Delon. E o atmosferă atât de pașnică și de senină încât îmi vine să îmbrățișez pe toată lumea.
Doina Borgovan
