La o partidă de șah în aer liber

Odată cu venirea primăverii, Parcul Astra din Sibiu a întâmpinat cu braţele deschise zecile de vârstnici care au dus dorul partidelor de şah jucate la umbra statuii lui Mihai Eminescu.

Articol editat de , 21 iulie 2016, 06:00 / actualizat: 13 iulie 2017, 13:04

Îţi dă şah şi îţi ia calul. Nu e bine.
Şi ce-i dacă? Stai liniştit că nu îmi dai tu şah mat.
Nici nu vreau.

Indiferent de vremea de afară, de căldura dogoritoare sau zarva din parc, aceasta este atmosfera care te întâmpină la intrarea in parcul Astra din centrul Sibiului. Şahiştii, majoritatea pensionari, se adună în fiecare după-amiază la partidele jucate pe cele câteva locuri amplasate în Parc.

Ne oprim la una din mesele de şah şi ascultăm atenţi, fără să întrerupem însă jocul.

Scorul e doar 1-1, deşi jucătorii se confruntă deja de 3 ore. Din când în când, atmosfera devine mai tensionată decât cea de pe un teren de fotbal. Asta dacă vreunul din jucători încearcă să trişeze sau face o greşeală nevinovată.

A fost bine, Traian.
Cum să fie bine? Nu a pus-o unde trebuia. Uite aici trebuia să pui tura.
Da, ai dreptate, aici trebuia.
Ai grijă cum joci, crezi că joci cu prietenii tăi? Aici e treabă serioasă. Acum mută.
Eu să mut? Uite mut aici, e bine?

Printre numeroasele feţe familiare pe care locuitorii din zonă le recunosc din primul moment, fiind jucători înrăiţi, descoperim si o figură mai puţin familiară, dar cu o expresie profundă pe faţă. Constantin, jucător profesionist de şah, ne mărturiseşte că vine rar aici pentru că, spune el, este cel mai bun dintre ei şi nu are cu cine să joace.

Eu sunt cel mai bun dintre cei care joacă aici. Turiştii care vin, nemţi cei mai mulţi, mai joacă şi ei câte o partidă. Eu aici în parc vin rar. Acum vin de la Turnu Severin şi acum o lună am fost la Iaşi. În timpul liber am un partener cu care joc. Eu joc de la 40 de ani de plăcere. Am învăţat în armată, am prins dragostea de şah şi am învăţat singur să joc. (Constantin, jucător profesionist de şah)

La lăsarea serii, zarva din parc dispare odată cu localnicii care se îndreaptă spre case, nu înainte de a-i mai saluta odată pe şahişti. Aceştia din urmă sunt încă în jurul meselor de şah, ţinând scorul sau dezbătând problema calului mutat intenţionat greşit.

Cristina Bălău

Puteți asculta Radio Antena Sibiului online AICI