Piste de biciclete (aproape) inutile

E vară, e cald, am nevoie de mișcare, de exercițiu fizic. Să merg, oare, la serviciu cu bicicleta?

Articol editat de dan.mosoiu, 3 iulie 2016, 06:00

Acum un an, Primăria clujeană amenaja pe strada Donath şi pe varianta Grigorescu-Mănăştur piste pentru biciclişti, delimitate de mici stâlpişori.

Acolo unde a fost posibil s-au construit benzi diferite pentru mers şi venit, iar în locurile în care lăţimea străzii nu a permis acest lucru s-a ales varianta unei singure benzi cu ambele sensuri. Există anumite delimitări făcute prin diverse obiecte de mobilier stradal, specifice pentru delimitarea pistelor de biciclete la nivel european. Mobilierul stradal este în standardele şi în stasurile internaţionale pentru acest tip de delimitări necesare. Într-adevăr, au existat şi persoane care au distrus acest mobilier încercând să forţeze parcarea sau, de multe ori, poate neştiind că ele pot fi distruse prin presare. (Oana Buzatu, de la Biroul mass-media al Primăriei clujene)

Mulţi dintre stâlpişorii aceia galbeni au fost puşi la pământ, iar în unele zone au dispărut cu desăvârşire, bunăoară pe drumul care face legătura între Calea Floreşti şi strada Bucium. Înguste şi slab semnalizate, pistele respective sunt tot mai puţin folosite de către biciclişti.

Avocatul Radu Mititean, directorul executiv al Clubului de Cicloturism Napoca și președintele Federației Bicliștilor din România le consideră chiar un real pericol atât pentru biciclişti, cât şi pentru şoferi.

Din start ele au fost foarte prost realizate, creând nu doar disconfort, ci fiind un real pericol pentru bicicliştii care ar fi vrut să le utilezeze. Marea problemă este că s-au pus indicatoare de piste de biciclete, ceea ce înseamnă obligativitatea utilizării lor. Eu, de exemplu, când am drum dinspre Mănăştur înspre Grigorescu îmi fac un alt traseu, încerc să evit acea zonă. Aceste piste au făcut mai mult rău bicicliştilor, şi nu e vorba numai de aceste piste, e vorba, din păcate, de o mare parte din aşa-zisele piste pentru biciclete realizate în ultima vreme în oraş. Pur şi simplu, Primăria a vrut să bifeze nişte statistici, cu numărul de kilometri de pistă, probabil ca să justifice banii din acele proiecte europene.

Pistele despre care vorbiţi sunt în primul rând foarte înguste, în al doilea rând pentru că sunt pline de obstacole, guri de canal care sunt cu o palmă mai jos decât nivelul şoselei, faptul că sunt până-n bordură şi-atunci tot timpul se adună apă, se adună frunze, praf şi nu pot fi igienizate corect, nu poate intra maşină de curăţare deoarece nu încap acolo. Apoi, problema la intersecţii şi la încrucişări, unde lucrurile n-au fost gândite deloc, iar riscul de accident e maxim – eu vorbesc acum şi din ipostaza şoferilor. Dacă nu ştii că acolo este o pistă, la cât de prost sunt semnalizate şi marcate, la cât de mic este unghiul de vizibilitate, e mare noroc că încă n-au fost accidente mortale, pentru că accidente au fost. Este o realizare haotică. Scuza penibilă a Primăriei este că pistele nu sunt recepţionate, dar pe participantul la trafic nu-l interesează, el ştie ceea ce vede în teren. În momentul în care ai pus indicatorul de piste pentru biciclete, omul este obligat să le folosească. Asta este marea problemă: că se dă caracter obligatoriu unor lucruri care reprezintă un pericol public. În zonele cele mai sensibile, stâlpişorii aceia au dispărut. La modul ideal, n-ar trebui să existe această separaţie fizică. Doar că suntem departe de un grad înalt de civilitate, în care un marcaj să fie suficient şi să fie respectat. Cu greu se poate circula pe aceste piste şi cu un risc semnificativ. S-au făcut în Cluj tot felul de bucăţi, ele au rămas izolate şi de aceea gradul lor de utilitate este mic, pentru că nu încheagă într-un tot unitar. Noi avem diverse piste care încep de nicăieri şi se termină nicăieri.

Ce spun bicicliştii care se încumetă, totuşi, să circule pe pistele respective? În aproape două ore am întâlnit cam trei.

Folosesc pistele acestea, dar nu sunt prea bune. Stâlpişorii ăştia sunt prea înalţi şi te intimidează, plus că sunt foarte aproape de trotuar.

Pistele sunt foarte înguste, dacă nu eşti biciclist bun, n-are rost să vii pe ele, rişti să te accidentezi.

Pista e foarte bună şi inteligent gândită. Numai că suntem aşa cum suntem. Vedeţi stâlpii de delimitare? Nu eu i-am doborât.

I-au dărâmat şoferii, evident. Îi deranjează stâlpişorii, îi încurcă faptul că benzile de circulaţie au fost îngustate?

Nu sunt un pericol, dar văd că investiţii mai mari se fac pe la periferie, unde au putut să instaleze stâlpişori din aceştia şi pe unde nu merge aproape nimeni cu bicicleta. Ar fi trebuit să găsească soluţii în zonele centrale.

Am văzut mulţi stâlpişori daţi jos. Pe unii i-au deranjat, probabil.

E un pic mai strâmt, dar dacă eşti şofer experimentat. Poate pentru cei care n-au experienţă e mai greu că au fost îngustate benzile.

În drum spre Casa Radio am întâlnit încă un biciclist, tocmai pe strada Donath. Se poate circula cu bicicleta în zona aceasta?

Se poate, e bine cu bicicleta, numai că, de exemplu pe pista asta, dacă mergeţi până în capăt, sunt o mulţime de maşini parcate pe ea.

Prin urmare, să vin sau nu cu bicicleta la serviciu? Încă nu m-am hotărât. Şi, drept să vă spun, deocamdată nu am bicicletă.

Dan Moșoiu

Ascultă Radio Cluj online AICI: