Ascultă Radio România Cluj Live

O zi din viața unui sifonar

E cald şi mi-e sete. Şi ce credeţi că răsare în faţa mea, precum într-un poem celebru al lui Ion Mureşan? Nu, nu o cârciumă. O sifonărie! Sunt în Mănăştur, undeva lângă Piaţa Flora. Ca să vezi, nici nu credeam că mai există sifonării! Îmi aduc aminte cum mă pişcau pe limbă bulele acelea de apă când eram copil. Mă aplec spre gemuleţul gheretei.

O zi din viața unui sifonar

Articol de dan.mosoiu, 25 mai 2016, 15:04 / actualizat: 27 octombrie 2017, 19:07

Bună ziua! Cât costă sifonul?

50 de bani litrul, vine imediat răspunsul.

O nimica toată!

Dar trebuie să aveţi recipient, noi nu comercializăm… Hm, nu am recipient, o să cumpăr sifon altădată, bine că ştiu. Mă aplec din nou înspre gemuleţul deschis. Nu vă supăraţi, dar o vorbă putem schimba?

 Am lucrat 40 de ani la Tehnofrig şi n-am venit obosit acasă niciodată

 Domnul Modi Anton are 70 de ani şi zice că n-a fost nici o zi pensionar. Chiar înainte de pensionare şi-a deschis sifonăria în care am intrat.

La cât costă litrul de sifon nu văd ce mare afacere faceţi…

Preţul ăsta este de 8 ani, nu l-am modificat. Chiar asta-i, că nu fac mare afacere! Dar îndrăgesc meseria, ce să fac? La Tehnofrig m-am perfecţionat în legătură cu fabricarea sifonului. Fac din plăcere treaba asta. Dacă aş sta acasă un an-doi ani de zile, cum viaţa mea a fost foarte agitată, foarte mobilă, nu ştiu ce s-ar întâmpla. Nu pot să stau toată ziua acasă. Şi pe băiatul meu l-am adus să lucreze o vreme aici!

Vreme de 40 de ani, domnul Modi a lucrat la Tehnofrig.

În 1960 m-am înscris la Şcoala profesională GSTC, Grup Şcolar Tehnofrig Cluj, am terminat 4 ani la Sculărie, am lucrat la Tehnofrig până când am plecat în armată. Când m-am întors din armată, nu m-am mai dus la Sculărie, m-am dus la Prelucrări şi am început să lucrez pe maşini-unelte. La un moment dat, a venit un şef de secţie de la Montaj şi m-a, aşa-zis, „racolat” în meseria mea, la Montaj. La Montaj am lucrat în jur de 4-5 ani, iar la 26 de ani am fost cooptat în CTC (Controlul Tehnic al Calităţii), la Montaj, şi acolo am lucrat până când s-a înfiinţat în 1992 un Laborator de măsurători pe profil de industrie alimentară. Tehnofrigul a făcut şi utilaje frig, dar a făcut şi utilaje de tehnologie alimentară pentru pâine, carne, zahăr… Am lucrat 40 de ani la Tehnofrig şi n-am venit obosit acasă niciodată, pentru că m-am dus cu plăcere la lucru. Asta este foarte, foarte important!

Nu-i puţin lucru să ajungi la numai 26 de ani „cetecist”!

Şeful CTC-ului de la Montaj a venit la mine şi mi-a spus că m-a studiat 4-5 luni şi că îi trebuie un om la CTC, nu vreau să vin? Staţi un pic, i-am zis, s-o întreb şi pe nevastă-mea! Şi ea a zis: dacă vrei… Uite aşa am ajuns „cetecist” la montaj. După 2-3 ani deja au început să mă trimită în Comisii de omologare, am fost delegat în mai multe locuri din afara ţării, am fost la o expoziţie de compresoare în Nairobi, în Kenya, am fost la cehi cu maşini de umplut băuturi răcoritoare la capacitate de 12 mii de litri, am fost în China, să-i învăţăm cum se fabrică berea… Toată ziua mă băteau chinezii la cap cu întrebări!

 Dintre toate marile întreprinderi, nu a mai rămas nici una… Chiar toate mergeau prost?

 Şcoală profesională de patru ani?

Patru ani! În patru ani de zile puteai să înveţi meserie! Făceai, aşa, în amănunţime, şi fizică, şi mecanică şi organizarea muncii… Din anul I făceau practică în Întreprindere, deci gustai ce înseamnă meseria pe care ţi-ai ales-o. Când am terminat Şcoala, am intrat în echipă şi am lucrat ca muncitor de categoria a doua, a treia, a patra, pentru că am avut practică, timp de patru ani de zile am făcut practică.

Ca majoritatea marilor întreprinderi clujene, şi Tehnofrigul a sucombat după 1990.

Eu nu prea fac politică, dar nu pot să nu-mi pun nişte semne de întrebare. În Cluj, dintre toate marile întreprinderi, nu a mai rămas nici una… Înseamnă că toate, chiar toate mergeau prost? Nu! Eu nu cred că toate mergeau prost. De exemplu, pentru că după 90 am lucrat cu pieţele occidentale, Tehnofrigul putea să facă piaţă prin colaborare. Ce înseamnă asta? Să nu faci produsele de la început până la sfârşit, ci să faci, de exemplu, ventilele de umplere pentru maşinile de umplut băuturi răcoritoare. Puteai să colaborezi cu foarte multe firme occidentale de profil, dar nu s-a dorit.

Apa minerală este, de fapt, apă mineralizată, ar trebui să i se schimbe denumirea

Când a semnat actele pensionare, nu l-a durut sufletul?

Ba da! Mulţi ar crede că fac pe interesantul, că mint… Dar mie mi-a plăcut meseria, m-am dus cu mare plăcere la locul de muncă. Şi având în vedere că mi-a plăcut ce-am făcut toată viaţa, am continuat şi după pensionare. De fapt, eu nici acuma nu sunt pensionar, numai poştaşul ştie că sunt pensionar! Practic, eu n-am avut nici o zi de pesnionar pe stradă. De la Tehnofrig am picat exact în sifonăria asta! Acum am modernizat un pic utilajele, am schimbat pompa…

Înseamnă că afacerea a mers cât de cât!

Păi, nu prea-i spun la nevastă-mea că mai pun bani şi din pensie pentru utilaje! Trebuie şi un pic de investiţie, şi un pic de calitate. Apropo, prin ’95-’96 s-a stat la coadă la sifonării. Au apărut foarte multe sifonării, în garaje, în casa scărilor. Aşa s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, dar au şi dispărut rapid. De ce? Cei care le-au deschis nu aveau nici o pregătire profesională, nu ştiau că apa trebuie pre-răcită între 4 şi 8 grade, pentru ca dioxidul de carbon să pătrundă intermolecular corespunzător în apă. Nu era calitate, când puneai sifonul în pahar ieşea gazul din ele ca în cazul apelor aşa-zis minerale. Nu vreau să fac antireclamă apei minerale, dar foarte multă lume nu ştie că foarte multe fabrici fac apă mineralizată, adică apă îmbogăţită în minereuri. Denumirea ar trebui schimbată în apă mineralizată, pentru că ei pun în apă săruri minerale care o transformă în apă mineralizată. De exemplu, sifonul meu se foloseşte foarte mult la şpriţuri. De ce? Tocmai pentru că sifonul nu schimbă gustul vinului. Or, sărurile minerale stau superficial în apă, precipită atunci când bagi în vin, îl şi tulbură, şi-i şi schimbă gustul. Şi atunci foarte mulţi vin la mine să ia un sifon rece pentru şpriţ ca lumea! Am şi acum firme, restaurante care vin la mine şi cumpără sifon pentru prepararea băuturilor răcoritoare naturale.

Clienţii pe care-i am sunt suficienţi pentru ca eu să supravieţuiesc. Nu-i nici un secret, mie nu-mi rămâne de-aici mai mult de 300 de lei pe lună. Îmi văd cinstit de lucru, marchez fiecare client. Eu am fost serios toată viaţa, şi la CTC, şi-n viaţă şi la sifonărie. Dacă nu respecţi legea, poţi să dormi liniştit? Şi-atunci mai bine mă mulţumesc cu banii pe care-i câştig, pot să dorm liniştit, mă trezesc liniştit, poate să bată ANAF-ul la orice oră la geam.

Ce se va întâmpla dacă într-o zi se decide să pună armele jos?

Unii au zis să spun din timp, că vor să cumpere sifonăria. Aţii au zis ca, înainte de a închide, să învăţ pe cineva meserie, ca să rămâna sifonăria.

Era o femeie foarte-foarte grasă, pe o platformă mare, o căra pe stradă şi striga: sifon, sifon, sifon!

 Păi, de ce nu m-ar învăţa pe mine? Măcar să cunosc utilajele ăstea dintre care unul bârâie în continuu…

Primul lucru: apa de la reţea trebuie filtrată. După ce o filtrez, apa intră în răcitorul ăsta unde am două circuite de răcire. În momentul de faţă, funcţionează aparatul de răcire şi ăla bârâie. După ce s-a răcit, apa intră la carbogazificare. Asta înseamnă că apa se întâlneşte cu bioxidul de carbon şi se face omogenizarea. Sifonul este deja gata şi se duce din nou la răcire, până îl aduc la 8-9, maxim 10 grade. Sifonul poate fi servit. Ia să vă arăt, că am aici un recipient mai vechi… Când se echilibrează presiunea lichidului cu presiunea aerului care este în recipient, atunci trebuie făcută o dezaerare, după care apa intră din nou în recipient. Uitaţi, deja pet-ul este tare, lucrez la o presiune de 7 bari.

Pot să mă joc un pic, ca în copilărie?

Apuc recipentul şi apăs scurt pe tijă. Apa ţâşneşte cu o presiune formidabilă în chiuvetă. E sifon adevărat, ca pe vremuri!

Când aţi gustat prima dată sifon?

În copilărie, normal. Era o femeie foarte-foarte grasă, pe o platformă aşa mare, pe nişte lăzi din lemn, o căra pe stradă şi striga: sifon, sifon, sifon! Îmi plăcea, normal! Pişca la limbă. Şi acum, dacă faci sifon de calitate, pişcă la limbă.

 Ea într-o  parte a mesei, eu în cealaltă, stăm şi facem rebus!

Ajungem şi la subiectul propriu-zis al reportajului. Cum arată o zi din viaţa unui sifonar? La ce oră se trezeşte domnul Modi?

La 8 fără un sfert. Atunci sună ceasul.

Primele lucruri de dimineaţă?

Cafeaua. Beau o singură cafea pe zi. Apoi vin aici şi pornesc utilajul. Programul e de la 9 la 18, cu o pauză de la 14 la 15. Peste micul dejun sar, nu mănânc nimic până pe la ora 12 şi asta este foarte rău. Nu mănânc că nu am poftă. Pe la 12 mănânc ceva foarte, foarte puţin, o gustărică.

Ce faceţi în pauza aceea de o oră?

Pauza asta nu a fost. Numai că aveam foarte multe obligaţii legate de sifonărie: să plătesc impozite, să mă duc să semnez nu ştiu ce. Şi atunci, ca să nu scriu „Vin imediat!”, am pus pauza asta. Mă mai duc şi cu soţia, eventual, la cumpărături în ora aceasta.

Staţi câteva ore bune în sifonărie. Ce faceţi când nu aveţi clienţi?

Fac rebus, îmi place foarte, foarte mult. Şi soţiei îi place. Când mă duc acasă, dacă nu este vreun film la care să ne uităm, nici nu discutăm: ea într-o  parte a mesei, eu în cealaltă, stăm şi facem rebus. Rebusuri grele în care începutul este extraordinar de greu. Dar după ce ai început, merge! Sigur, mai chem în ajutor câteodată internetul, caut pe DEX. Nu mă las, trebuie să-l rezolv!

Bun, să zicem că ajungeţi acasă pe la 7 seara. Ce faceţi, în afară de rebus?

Ajung când vine şi soţia, nici ea nu a fost niciodată pensionară! N-a rămas nici o zi acasă, ca pensionară, s-a angajat imediat altundeva. Este fantastic de activă şi ea. Ajung acasă, ne întâlnim, îmi punea mâncare pe masă, după aia mai discutăm, mai facem planuri şi mă aşez în faţa televizorului.

Politică?

Un timp m-am uitat şi la emisiunile politice, dar acum m-am scârbit. M-am scârbit, nu că m-am săturat! Eu, aşa Modi cum sunt eu, am ales până acum toate coloraturile politice, dar toate, şi am ajuns acum acolo unde am fost înainte. M-am scârbit. Mă uit acum la filme, la emisiuni ştiinţifice, la divertisment… Stau şi mă uit până vine somnul, pe la 1.

 Fâsâitul ăsta de la sifon l-a născut pe „sifonar”, pe şoptitor!

Copilul dumneavoastră ce a zis când l-aţi pus să lucreze în sifonărie?

Ştiţi cum a fost? Eu nu i-am permis să nu lucreze nicăieri! A terminat liceul, a făcut o postliceală de analist-programator. S-a dus apoi la un angrosist, a lucrat o vreme şi a venit apoi un regizor, i-a pus câteva întrebări şi i-a zis: vrei să faci film? Şi a făcut filmul Cartierul, unde el joacă rolul principal. A jucat în două filme, apoi şi-a scos trei albume cu muzică proprie, cu formaţia Fluo. A terminat filmările şi a stat acasă vreo două săptmâni, vreme în care şi-a căutat ceva de lucru mai serios. Dar până să-şi găsească, i-am spus: Levi, hai acolo la sifonărie! A venit şi a lucrat. Acuma e DJ, a fost şi în Londra, îi place meseria asta de DJ şi mai compune şi acuma.

Să întreb, să nu întreb? Sper să nu jignesc.

Domnule Modi, ştiţi că în argou cuvântul ăsta de „sifonar” are nişte conotaţii nu tocmai plăcute! Ce legătură poate fi între sifon şi „sifonarul” acela?

(Râde) Ce-am făcut mai înainte! Când i-aţi dat drumul sifonului din recipient în chiuvetă a fâsâit ceva. Cel care e şoptitor nu vorbeşte tare, ci şopteşte. Şi fâsâitul ăsta de la sifon l-a născut pe „sifonar”, pe şoptitor. Eu abia acum vreo 4-5 ani am înţeles, atunci când nişte prieteni m-au întrebat: mă, tu chiar eşti sifonar? Zic eu: da! Destul de rău! Ei s-au referit la sifonaru’ ăla, şoptitoru’!

 

Dan Moşoiu

O zi din viața unui medic veterinar
O zi din viață miercuri, 23 martie 2016, 14:33

O zi din viața unui medic veterinar

Sunt din satul Mărceşti, comuna Râşca, judeţul Cluj, o zonă de deal. Aveam acasă animale frumoase şi pentru că îmi plăceau foarte mult, am...

O zi din viața unui medic veterinar
O zi din viaţa unui depanator radio-tv
O zi din viață marți, 15 martie 2016, 14:55

O zi din viaţa unui depanator radio-tv

Pe domnul Iacob Meseşan l-am găsit în unul din atelierele Electroservice situat în zona Gării. Tocmai terminase de reparat un mic televizor cu...

O zi din viaţa unui depanator radio-tv
O zi din viața unui artist floral
O zi din viață duminică, 6 martie 2016, 14:37

O zi din viața unui artist floral

Cu proprietara florăriei am căzut de acord să ne întâlnim la ora 11. Mi se întâmplă să fiu uneori şi punctual, aşa că la 11 fix am...

O zi din viața unui artist floral
O zi din viața unui clujean în America
O zi din viață duminică, 28 februarie 2016, 12:53

O zi din viața unui clujean în America

Horaţiu Moldovan trăieşte de 17 ani la New York. Este inginer mecanic, a absolvit Politehnica clujeană, dar în America lucrează în domeniul...

O zi din viața unui clujean în America
O zi din viață duminică, 21 februarie 2016, 06:00

O zi din viața unui geamgiu

Nu, nu aveam nimic de înrămat. N-aveam nici un geam de înlocuit – greu să spargi termopanele. Nu-mi trebuia nici vreo oglindă. Am destule...

O zi din viața unui geamgiu
O zi din viață duminică, 14 februarie 2016, 14:48

O zi din viața unei cofetărese

La doi paşi de Casa Radio, pe strada Donath, ne-a zâmbit zilele trecute o vitrină apetisantă cu prăjituri. Am intrat în cofetărie, am comandat...

O zi din viața unei cofetărese
O zi din viață duminică, 7 februarie 2016, 11:06

O zi din viaţa unui croitor

Fac ordine în dulapul de haine. Pantalonii ăştia oare de când nu i-am mai purtat? Să tot fie câţiva ani buni. Am şi uitat de ei. Nu cred că...

O zi din viaţa unui croitor
O zi din viață duminică, 31 ianuarie 2016, 06:00

O zi din viaţa unei taximetriste

Un taxi! De fapt, de un elicopter aş avea nevoie. Trebuie să ajung urgent la Radio şi eu sunt în celălalt capăt al oraşului. Am şedinţă....

O zi din viaţa unei taximetriste