De la cerșetoare la judecătoare
Probabil că nici în cele mai fericite momente din viaţa sa, ea nu ar fi sperat… După o copilărie petrecută, jenată de faptul că este de etnie romă, şi o viaţă în tabăra de nomazi Casilino 900 din Roma – cea mai mare cocioabă din Euripa – acum îşi revendică cu mândrie existenţa sa de ţigancă.
Articol de , 5 mai 2016, 18:00
Anina Ciuciu se autodefineşte ţigancă, în noua ei limbă, franceză, acum că la 26 de ani a ajuns la Universitatea Sorbona unde, după licenţa în Drept, studiază să devină magistrat. Nu şi-a uitat originile şi se consideră fiică a trei culturi: romă, română şi franceză. Obligată să fugă la jumătatea anilor ’90 din România, călătoria sa s-a oprit în Italia.
La Casilino am trăit un an cu teroarea evacuărilor. Părinţii mei nu dormeau pentru a ne proteja pe mine şi pe surorile mele. Am trăit zile mai groaznice decât cele din România. Mizerie, miros de cauciuc ars, imagini care m-au marcat şi m-au traumatizat, aşa era o zi de-a ei, când nu cerşea. Apoi, după ce au strâns puţini bani, au ales să plece în Franţa, unde nu am fost bine primiţi, ni s-a respins cererea de azil şi am primit obligaţia de a părăsi ţara. În fine, întâlnirea cu Jacqueline, o profesoară, şi Marie Claude, o infirmieră, care ne-au întins o mână de ajutor pentru a scăpa de nedreptate şi ne-au redat demnitatea. O casă, un loc de muncă pentru părinţi şi pentru ea posibilitatea de a studia până la universitate. Dar nu este posibil, repetă această tânără fată cu părul lung şi negru, ca viaţa ta să depindă de o întâlnire, pentru că instituţiile din Franţa şi din Italia nu ajută.
Dacă ar fi rămas la tabăra Casilino, unde s-a întors în aceste zile după ani întregi şi pe care a găsit-o transformată într-un parc, aş fi continuat să fac ceea ce fac romii azi, să cerşesc, să fac copii şi să suport umilinţe– recunoaşte Anina. Pe de altă parte, pentru oamenii care trăiesc în excluderea socială şi marginalizarea zilnică, singurul lucru pe care îl pot face este să cerşească sau să se umilească, sau să se răzvrătească şi să devină delincvenţi. Romii nu caută concesii, ci „drepturi”, iar instituţiile au responsabilitatea să nu depună efortul necesar pentru a depăşi problema, mai declară tânăra.
Povestea Aninei poate părea visul imposibil de realizat, dar nu este aşa. Ea însăşi aminteşte că schimbarea este posibilă şi nu înseamnă să luptăm împotriva tradiţiilor noastre. De mică au învăţat-o să se piardă în mulţime, să îşi ascundă identitatea. Dar sunt rom şi aşa vreau să rămân şi niciun copil rom nu trebuie să se ruşineze de originea sa, continuă ea să repete.
RADOR
Radio Cluj se poate asculta online AICI: