Ban la ban trage şi păduche la păduche

Expresia „ban la ban trage şi păduche la păduche” e atât de clară încât sunt convins că n-are nevoie de explicaţii suplimentare.

Articol editat de , 31 martie 2016, 08:44

Ce merită discutat este contextul în care îşi probează valabilitatea. Un context perpetuu, din păcate.

O lege a lui Murphy întăreşte expresia românească, zicând: „Cine se naşte sărac şi urât, are toate şansele ca, la maturitate, să fie şi mai sărac şi mai urât”.

Şi încă una, tot românească: „ce se naşte din pisică şoareci mănâncă”.

Unde e problema?

În faptul că oamenii nu pornesc la drum cu şanse egale. Da, da, în ciuda preceptelor democraţiei!

Cu tot regretul pentru cei care vin cu exemple de oameni bogaţi şi celebri care „au pornit de la zero”, însă imensa majoritate a celor care „reuşesc în viaţă” au furat startul.

Una e să porneşti ca fiu de profesor de gimnaziu şi alta ca beizadea de interlop milionar, cu guler alb sau gri, nu contează.

Una e să candidezi pentru o funcţie de şef ca profesionist recunoscut, şi alta ca neprofesionist, chiar cârpaci, dar cu dosarul gemând de „recomandări” grele pentru cei care decid câştigătorul.

Una e să fi fost educat în spiritul echităţii, respectului pentru muncă şi semeni şi alta e să fi crescut cu recomandarea de a călca pe capul oricui numai să-ţi fie ţie bine.

Ca să previn o replică standard: da, sigur că nu există egalitate şi dreptate în natură!

Una e să fii leu şi alta motan, după cum una e să fii motan şi alta un biet şoricel.

Chestia anapoda, care deosebeşte în rău societatea umană de lumea animalelor, este că la ele doar un miracol poate face ca leul să fugă ruşinat din faţa motanului, pe când la noi lucrurile stau în asemenea hal de parcă leul ar fi pus să prindă şoareci, iar motanul să diriguiască asupra regnului animal.

De ce, oare? Poate fiindcă nu s-a auzit de coaliţii pisiceşti victorioase împotriva leilor, pe când la oameni, cel mai adesea, coaliţiile mediocrităţilor fac legea.

De aici încolo, totul curge pe acelaşi făgaş.

Cine a apucat să facă avere va face în continuare, cine a apucat să prindă un scaun directorial va apuca altul şi altul.

Cine nu, se poate consola cu credinţa în lumea de apoi, care-i va răsplăti umilinţa, sau poate găsi alinare în cugetările altora ca el.

În definitiv, nimic nu reuşeşte mai deplin ca eşecul, vorba lui Murphy.

Dan Horea

Ascultă Radio Cluj online AICI: