Miza conservării pădurilor, pierdută în gălăgia dezbaterii prețurilor – comunicat de presă WWF Romania

În aceste zile dezbaterea publică pe marginea pădurilor din România se concentrează aproape exclusiv pe problema prețurilor, ceea ce distrage atenția de la faptul că nu asistăm la schimbarea de viziune atât de intens cerută de societate – aceea de a vedea în pădure mai mult decât masă lemnoasă brută.

Deși Codul Silvic impune principii sănătoase de valorificare a masei lemnoase din pădurile proprietate publică, în HG924/2015 nu apar acele reglementari care ar putea să asigure nu numai o păstrare mai bună a pădurilor, dar și un model economic viabil și sustenabil pe termen mediu/lung.

În Codul Silvic adoptat în iunie 2015 de către Parlamentul României sunt prevăzute principiile de instituire a regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, aliniate priorităților din strategia forestieră europeană. Încurajarea dezvoltării durabile a comunităţilor locale, stimularea valorii adăugate prin promovarea valorificării şi prelucrării superioare a lemnului, măsuri anti-monopol şi încurajarea creării de noi locuri de muncă în comunităţile locale – toate acestea sunt extrem de necesare sectorului forestier din România, în vederea scăderii presiunii pe resursele oferite de pădure (click pentru detalii).

HG 924 /2015 (“Regulamentul”) – reprezintă, în cvasitotalitate, un eşec în ce priveşte transpunerea principiilor Codului Silvic

După aprobarea Codului Silvic, WWF- România atrăgea atenţia că respectarea efectivă a principiilor depinde de modul, forma şi promptitudinea cu care se va dezvolta şi aplica legislaţia subsecventă.

© Sandra Bartocha / WWF-Romania

Din nefericire, Regulamentul aprobat prin Hotărâre de Guvern în 3 noiembrie 2015 a eşuat în mod lamentabil în transpunerea corectă a acestor principii. WWF s-a implicat activ de-a lungul întregului proces de elaborare a actului Normativ (HG 924 /2015), participând la toate grupurile de lucru organizate, propunând soluţii tehnice pentru transpunerea principiilor şi, mai ales, atrăgând atenţia în repetate rânduri autorităţilor şi factorilor interesaţi că forma propusă nu respectă litera şi spiritul Codului Silvic (vezi ultima adresă transmisă MMAP la acea vreme).

Chiar înainte ca acest Regulament să fie testat prin licitaţiile publice organizate în luna decembrie 2015, WWF atrăgea atenţia (Priorităţi legislative pentru sectorul forestier pe care WWF le va urmări în anul 2016) asupra necesităţii revizuirii şi a impactului pe care-l va genera prezentul Regulament: “transpunerea necorespunzătoare a principiilor enunţate în Codul Silvic, dublată de proceduri de aplicare neclare, vor conduce la agravarea problemelor cu care se confruntă sectorul forestier din România, cu consecinţe negative semnificative asupra mediului şi dezvoltării durabile a comunităţilor locale”.

Efecte imediate şi consecinţe pe termen lung

© Doru Oprisan / WWF-Romania

În prezent, autorităţile și discuțiile oficiale se concentrează doar asupra problemei “preţurilor” care este unul dintre efectele ale acestei HG, fără însă să invite reprezentanţi ai societăţii civile la dezbaterile specifice organizate pentru discutarea cauzelor problemelor generate de actul normativ. Atragem atenţia că blocajul sectorului forestier creat în prezent este un rezultat al formulărilor neclare, a inconsecvenţei care guvernează Regulamentul. În opinia noastră, acesta este un prim blocaj cu efecte imediate (“vârful icebergului”) şi care acţionează ca o “selecţie artificială” asupra sectorului forestier din România.

Un impact negativ semnificativ, cu efecte pe termen mediu şi lung (dacă va mai rămâne în această formă), rezidă din faptul că acest act normativ NU conturează nicio direcţie strategică cu privire la modul de valorificare a lemnului din România – respectiv NU reflectă în mod corespunzător principiile enunţate în Codul Silvic (art. 60, alin. 4,5) pentru o gestionare durabilă a pădurilor.

Astăzi toată lumea este de acord că pentru un management responsabil se impune o “abordare integrată”; prin urmare se înţelege faptul că modul de valorificare si prelucrare

Padurile virgine sunt ultimele zone in care natura supravietuieste in forma sa pura.
© Mircea Struteanu / WWF-Romania

a lemnului în aval de pădure, influenţează în mod direct (dictează practic) stabilirea ţelurilor de gospodărire a padurilor (“o viziune coerentă și globală asupra gestionării pădurilor, examinează numeroasele beneficii ale pădurilor, integrează aspectele interne și externe de politică în domeniul forestier și abordează întregul lanț valoric forestier” – conform Strategiei Forestiere Europene – O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier – Comisia Europeană 2014).

Iată de ce “principiile valorificării” lemnului (prezentate mai sus) sunt extrem de importante pentru o gestionare durabilă a pădurilor. Transpunerea lor nu trebuie să fie “tranşată” doar de către “factorii afectaţi” (e.g. administratori de paduri, operatorii din industria lemnului, autorităţi) – întrucât aplicarea acestor principii trebuie să servească interesului comunităţilor locale şi societăţii civile, în ansamblul ei. Pădurile proprietate publică a statului și respectiv a UAT-urilor (unităţilor administrativ teritoriale) oferă produse și servicii multiple, a căror valorificare superioară se constituie în cel mai pur interes public.

Claritate şi fermitate în aplicarea principiilor enunţate în Codul Silvic

WWF- România solicită autorităţilor revizuirea de urgenţă a HG-ului şi transpunerea clară, fără echivoc, a principiilor de dezvoltare durabilă apărute și în Codul Silvic printr-un proces participativ, cu implicarea în mod adecvat a tuturor factorilor interesaţi.